Dorul de Rapid

Nu mi-am închipuit că la CSA Steaua - Academia Rapid, duel din Liga a 4-a, vor asista peste 35.000 de spectatori.

Citeam că s-au vândut foarte multe bilete, dar nu credeam, convins că e o viclenie la mijloc, menită să-i împingă pe oameni să vină la meci. Să ambiționeze fiecare tabără, ca nu cumva cea adversă să fie mai susținută.

M-am înșelat. Nu numai că lumea s-a înghesuit pe Arena Națională, dar înainte să înceapă războiul în tribune, pare-se declanșat de ultrașii din peluza Sud a Stelei, publicul a oferit un spectacol captivant. Nu totdeauna sportiv, ci compromis de tot felul de tiribombe, însă cu o scenografie (unii continuă să-i spună aiurea coregrafie, care înseamnă altceva) cu adevărat impresionantă. Galerii, sloganuri și vânturări de steaguri cum cel mai mare stadion al țării nu prea a văzut. Sau chiar n-a văzut.

Greu de spus care formație a avut mai mulți fani. Imposibil de calculat. Totuși, fiind vreo 15.000, vișiniii au dominat peisajul, unul pe care l-au murdărit tocmai cei mai puțini când s-au năpustit peste rivali să-i bată. A fost nevoie să intervină în forță jandarmii spre a potoli și evacua niște huligani goi până la brâu, cu cefe cât șoldurile și gâturi asortate cu lanțuri cât odgoanele. Momentele de încăierare au urâțit o seară ce începuse memorabil și ce se putea încheia la fel. Dar s-ar cuveni să reținem partea plină a paharului, să realizăm că nu există nicăieri pădure fără uscături.

Revenind la fotbal, Academia a arătat o clasă în plus. Ea a justificat dorul de un Rapid care, iubit mai departe cu patimă, nu încetează să-și caute identitatea și să-și găsească echilibrul financiar sub o marcă de împrumut. Trupa din Grant, strânsă în jurul veteranilor Pancu (40 de ani), V. Matfei (37), D. Niculae (35) și I. Voicu (33), a depășit-o clar, inclusiv ca valoare, pe cea din Ghencea, presărată cu puști de 19 ani (Pădureț), de 20 (Vîlcea) și de 22 (Predescu și Răsdan). Cum experiența s-a dovedit superioară, rapidiștii însumând 78 de prezențe în „națională”, Academia a obținut o victorie absolut meritată la capătul unei partide, după părerea mea, măcar de nivelul ligii secunde.

Altfel, mă abțin de la comentarii privind conflictul CSA – FCSB privind siglă, culori, palmares etc, deoarece orice polemică pe tema asta se împotmolește repede.

Spre lauda lor, atât directorul tehnic Lăcătuș, cât și antrenorul Ion Ion au recunoscut bărbătește că „Rapid a fost peste noi la agresivitate, la combativitate” (Lăcătuș) și „Ne-au întrecut la toate capitolele” (Ion). Ambii oficiali ai învinșilor s-au referit la aspectul că, îl citez din nou pe antrenor, „Presiunea tribunelor i-a apăsat pe băieții noștri”.

Normal ar fi ca Ozonel, cum era alintat Ion Ion când juca la Steaua și la Rapid, să știe mai bine cum s-au petrecut lucrurile. Implicit, să aibă dreptate. În această situație, se pune problema de ce CSA, cunoscând că fotbaliștii ei foarte tineri nu-s obișnuiți să evolueze în fața a zeci de mii de spectatori, a insistat să joace pe Arena Națională?! Mai ales după ce turul, terminat 1-1, s-a disputat pe Giulești. Surprinzător, exemplul Rapidului nu i-a dat de gândit.

Opinia mea e că șefii clubului militar au luat o decizie greșită. Firește, pe lângă cheltuielile legate de organizare, au crescut substanțial și încasările. Dar atât. Dacă hotărârea respectivă a ajutat la buzunar, e în afara echivocului că ea n-a ajutat la clasament. Dimpotrivă.