Trasul de șireturi

Nu-s de acord cu Cornel Dinu când declară, apropo de alegerile de la FRF, că așteaptă de la Burleanu „să aibă bunul-simț și să nu mai candideze”. De regulă, mă aflu pe aceeași lungime de undă cu „Procurorul”, nu însă […]

Nu-s de acord cu Cornel Dinu când declară, apropo de alegerile de la FRF, că așteaptă de la Burleanu „să aibă bunul-simț și să nu mai candideze”. De regulă, mă aflu pe aceeași lungime de undă cu „Procurorul”, nu însă și de data asta. Întâi, că orice om care îndeplinește condițiile cerute are dreptul să candideze, iar Burleanu le îndeplinește. Apoi, că e normal să intre în cursă unul ce pare convins, ori chiar e, că va obține încă un mandat. În sfârșit, eu n-am văzut câine să plece de la măcelărie.

Răzvan Burleanu e de înțeles. Deoarece nu-și apără doar propriile privilegii și interese, ci și pe cele ale clicii pe care a proțăpit-o în jilțuri, în frunte cu Vișan și Bodescu. Altfel spus, Burleanu nu se mai reprezintă numai pe sine, ci și pe lăutarii din jur. Cu ei a împărțit funcții, avantaje și prime, cu ei merge până în pânzele albe. În impostura lui, omul are o calitate. E fidel găștii.

În plus, după cum declară și repetă, nu se teme de adversari. Nici măcar de Ionuț Lupescu. E foarte sigur că va câștiga, contează pe voturile din Liga a 3-a și n-are emoții. Răzbate încrederea de sine a lui Burleanu și din manifestul său electoral, numit „Raport de joc”, carte de 137 de pagini, parcă-i un roman de Balzac!, ce înfățișează realizările și planurile FRF de după 2014. Dacă gândiți că ea a fost scoasă din cheltuiala candidatului, cum s-ar fi cuvenit, vă înșelați. S-a editat pe banii federației, că doar nu era vreun fraier RB să umble la buzunarul în care a băgat 92.000 de euro pentru calificarea la Euro 2016!

Ditirambic, volumul e deschis de editorialul unicului președinte, a cărui limbă păsărească supără orice ureche. Citez și iau un antinevralgic: „Ca o instituție care și-a recâștigat reputația, solidă financiar și manageriată în spiritul bunei guvernanțe, cu un fotbal care începe să se reașeze pe bazele unei dezvoltări sustenabile pentru viitor, am fundamentat premisele unui program care transcede fotbalul ca sport” etc. Nicăieri bla-bla-ul nu e la el acasă ca aici!

Concret, ce-au manageriat, implementat și fundamentat Burleanu și trupeții lui? Nimic, zero barat! Au găsit echipa României pe locul 31 în lume și-au dus-o pe 40 (azi), iar în materie de legislație au încurcat lucrurile mai rău ca oricând. La tribunal apar afiliate 80 de cluburi, dar se pregătesc să voteze vreo 270. Capitalurile federale au scăzut cu 70 la sută din 2014, Comitetul Executiv nu-i recunoscut legal etc. Pe scurt, Burleanu n-a mișcat un deget timp de 4 ani ca să respecte legea. S-a complăcut în abureli și în compromisuri. În minciuni.

Mai nou, a întors-o ca la Bacău. De unde susținea, înainte ca Lupescu să-și anunțe candidatura, că s-ar bucura să concureze cu acesta, ca să existe o dispută pe idei și pe proiecte, recurge în prezent la intrigi și la fitile. I-auziți: „Se pare că nu mai avea (n.a. Lupescu) o poziție așa confortabilă și de mare viitor la UEFA. El e acum chief executive, nu director. Or, el către acest post tindea”.

Înainte de orice, te miri că un individ care riscă să-și fractureze piciorul dacă încearcă să dea într-o minge îl tutuiește pe un fost superfotbalist, cu 74 de meciuri în „națională”! Se trage de șireturi cu unul care, pe lângă faimă, e și cu 16 ani mai în vârstă, ceea ce ar îndemna la altă atitudine. Asta nu-i însă totul. În ciuda aerelor sale de tip cu pretenții de poliglot și om de lume, Burleanu habar n-are că termenul chief executive înseamnă chiar director executiv! De fapt, informație confirmată oficial de la Nyon, Lupescu a fost Managing Director Technical Development. Încă o probă că Burleanu a vorbit ca să nu tacă.