Number One
Publicația Yeni Șafak, care apare la Istanbul, l-a nominalizat pe Marius Șumudică antrenorul turului în Turcia, dându-le astfel peste nas celor ce-l contestă pe tehnician chiar la el acasă.
Alegerea respectivă pare lipsită de anvergură. Nu așa stau însă lucrurile, din moment ce în Süper Lig lucrează, între alții, antrenori reputați precum Paul Le Guen (Bursaspor), triplu campion al Franței cu Lyon, ori Șenol Güneș, care a câștigat cu Beșiktaș titlurile din 2016 și 2017. Ca români, ar trebui să ne bucurăm de succesul lui Șumudică și să ne mândrim cu el.
Adevărul e că el merită felicitat în condițiile în care la preluarea lui Kayserispor, în vară, echipa se salvase la mustață. Terminase pe 14 din 18, ea și Bursa, cu câte 38 de puncte fiecare, fiind primele deasupra liniei retrogradării!
Surprinzător, deși a adus 18 jucători noi, între care pe Silviu Lung jr și pe Săpunaru, Șumudică a omogenizat formația în timp-record. Ca atare, a încheiat anul pe poziția a 5-a, la egalitate de puncte, 30, cu Beșiktaș (4) și cu Göztepe (6). Clasarea putea fi și mai bună, numai că, din păcate, Kayseri a pierdut ultima partidă a stagiunii, 0-1 cu Malatya pe teren propriu! Cu 33 de puncte, ar fi ajuns-o pe Fener, care iernează pe podium. Oricum, prezența lui Kayseri în lupta pentru o cupă continentală e privită în Turcia ca un miracol. De aici, și laudele adresate antrenorului ei.
În ciuda desemnării lui Șumi, trupa acestuia n-are pe nimeni în echipa turului! În varianta lui Yeni Șafak, „11”-le toamnei e alcătuit din Fabricio – Caiçara, Maicon, Pepe, Behich – Fernando, Emre – Babel, Valbuena, Burak – Gomis. Concret, 2 turci (veteranul Emre Belözoglu și Burak Yilmaz) și 9 străini, 3 brazilieni (Caiçara, Maicon, Fernando), 2 francezi (Valbuena, Gomis), un spaniol (Fabricio), un portughez (Pepe), un australian (Behich) și un olandez (Babel). Despre valoarea lor e suficient să amintim că Maicon a evoluat la Porto, Pepe la Real, Valbuena la Lyon, Babel la Ajax și Liverpool, Fernando la Porto și Manchester City etc.
De aici și concluzia, obligatorie, că Süper Lig depășește ca nivel Liga 1. Are măcar o clasă în plus, dacă nu două. Între alte dovezi, e și aceea că Beșiktaș a câștigat recent o grupă de UCL. Dar și ea, ca și celelalte formații otomane de top, a folosit de obicei 2 jucători autohtoni! Rareori 3 și în mod excepțional 4.
Lărgind discuția, în contextul în care străinii domină campionatul intern, logic că Mircea Lucescu se confruntă cu dificultăți la „naționala” Semilunii. Trebuie să convoace 20-22 de jucători, dar de unde să-i ia dacă aceștia rămân mereu rezervele celor aduși de-afară pe sume uriașe? Numai Galata a investit astă-vară în achiziții 40 de milioane de euro! De presupus că, urmează o explicație care nu scuză integral ratarea calificării la CM 2018, Lucescu s-a grăbit când a acceptat postul de selecționer fără să cunoască situația amănunțit. Tocmai de aceea, pentru a obține rezultate, cere timp.
Atât că turcii n-au răbdare. Iar impresarii, pe care și i-a pus în cap afirmând că importurile de fotbaliști se cuvin reduse drastic, au asmuțit o parte a presei contra românului. Unele ziare trag în el din orice unghi. Dar, ca să revenim la laureatul de azi, Șumudică trebuie ascultat când invită „Nu așteptați minuni, udați floarea ca să crească!”. Iată că rolurile s-au inversat și, maturizându-se, elevul a simțit nevoia să sară în sprijinul profesorului. Frumos din partea lui.