Imposibila împăcare

Cel desemnat Antrenorul român de fotbal al secolului XX a reaprins focul.

Invitat la Tribuna zero de la Europa FM, Anghel Iordănescu a declarat că, reproduc mot a mot, „Gigi Becali speră ca undeva și cândva, mai devreme sau mai târziu, să ajungă la o înțelegere cu Armata. Asta ar rezolva problema, ar stinge conflictul”. La auzul acestor cuvinte, unii și-au închipuit că Tata Puiu, stelist de-o viață și pe viață, 20 de ani petrecuți în roș-albastru ca jucător și aproape jumătate ca tehnician, știe mai multe, însă evite să le divulge. Nu știa. De fapt, Iordănescu n-a exprimat o părere, proprie, doar a citat.

Numeroși comentatori și fani s-au grăbit să speculeze pe marginea rupturii respective, cunoașteți povestea, n-o mai reiau. Între ei, Mihai Stoichiță, directorul tehnic al FRF. Ex-secund și principal la Steaua, cu care a câștigat campionatul de 4 ori, cel supranumit „Lippi” a repetat deunăzi că „în urmă cu un an am spus că soluția e reasamblarea celor două echipe. Nu-l suporți pe Becali, însă trebuie să fii rațional și eficient”. Continuarea a fost mai tranșantă. „Este posibil ca aceste două echipe să se unească. Atât cei de la Armată, cât și cei din jurul lui Gigi Becali au înțelepciune și știu ce e mai bine pentru un club care va deveni de câteva ori mai mare”, nu s-a lăsat Stoichiță, alimentând ideea împăcării.

Personal, nu mă îndoiesc că, asemenea lui Iordănescu, și „Lippi” a avut intenții frumoase. Sigur că soluția depășirii impasului ar consta în reconcilierea taberelor beligerante. Doar că, îmi cer scuze, o astfel de variantă pare în momentul de față, dar și într-un viitor imediat, de domeniul fanteziei. Utopică. Asta deoarece nu mai intră în discuție acum, după ce părțile s-au judecat și răsjudecat, doar înțelepciunea. Mai e vorba și despre orgolii. Despre orgolii uriașe și, pentru că procesele costă, despre bani. Sume considerabile, derivate din deținerea siglei, a palmaresului, a culorilor etc.

Dovadă că nu se întrevede găsirea urgentă a unui modus vivendi e ilustrată de reacția contondentă, vocală și trufașă, a fiecărei combatante. Cristian Petrea, comandantul CSA Steaua, a ripostat că „nu fuzionăm cu nimeni. Noi suntem proprietarii de drept ai mărcii (n.a. atribuită printr-o decizie a ÎCCJ după ce Tribunalul București și Curtea de Apel respinseseră acțiunea MApN), avem drumul nostru și dorim să-l continuăm”. De acord, dar drumul se va înfunda în clipa în care actuala formație, participantă în Liga 4, va urca în eșaloanele superioare. Atunci UEFA îi va interzice, fiind echipă departamentală, să joace în Liga 1, unde au acces numai cluburile profesioniste.

La rându-i, zgândărit, nici Becali n-a rămas dator. Dimpotrivă, a sărit cu gura. Acuzând „măgării”, „lucruri putrede” și „minciuni”, latifundiarul a prevestit că „se va încheia acest conflict cu Armata pentru că o să-i bat în instanță. Se va încheia pentru că n-are cum să țină o nedreptate, când adevărul e sută la sută de partea mea!”. Oare? Dacă nu-i exclus să se întâmple așa, nu-i deloc sigur. Nu există vreo garanție în acest sens.
Greu de anticipat cum și când va lua sfârșit acest război care se prelungește la infinit, deși nu servește nimănui. Iar fotbalului, cel mai puțin. Între atâtea opinii ce proclamă împăcarea, anunț fals, șansele ca taberele să fumeze pipa păcii sunt reduse. Mici, mici. Poate chiar, din păcate, egale cu zero.