Pielea ursului

Lucrurile se modifică, sau s-ar cuveni, în momentul în care discutăm despre omul Alibec și despre psihicul lui prăbușit.

Așa suntem noi, ca popor și ca fotbal, puși mereu pe ceartă. Gata să ne contrazicem oricând și din orice, să deschidem polemici din nimic. Cum două subiecte încing spiritele în aceste zile, voi încerca să le abordez pe rând. Nici eu nu constitui vreo excepție de la regulă.

Convocarea lui Denis Alibec pentru „amicalele” cu Turcia și Olanda i-a împărțit pe specialiști. Dintre foștii selecționeri, Dinu a dezaprobat decizia lui Contra și a numit-o „mutare propagandistică”, în timp ce Ienei și Pițurcă l-au susținut pe proaspătul responsabil al „tricolorilor”. Salutând poziția lui Contra, cei doi au recunoscut că Alibec nu-i în formă, dar au insistat că merita chemat în perspectiva meciurilor ce vor urma. „Cosmin a procedat bine, fiindcă pe viitor Denis îl va ajuta”, a spus Pițurcă, un tehnician mai degrabă aspru cu elevii săi. Nicidecum un antrenor îngăduitor.

Sincer, Alibec nu merita convocat. Și din motive de sănătate, acuzând o pubalgie rebelă, a jucat puțin pe parcursul actualului sezon și a înscris la fel! N-a marcat niciun gol în Liga 1, doar două în cupele europene, de fiecare dată cu Viktoria Plzen. Bilanț lamentabil pentru un vârf cu pretenții. Ca atare, și dacă o atribuim parțial antipatiei generale manifestate față de Contra, pe care-l învinovățește și de declinul lui Dinamo, riposta lui Dinu se justifică. Fotbalistul Alibec n-avea ce căuta la „națională”, alții trebuiau aduși înaintea lui. Totuși, păstrând proporțiile, cum am comenta dacă Zidane nu l-ar mai băga în echipă pe Ronaldo deoarece acesta a înscris un singur gol în 7 etape de LaLiga?!

Lucrurile se modifică, sau s-ar cuveni, în momentul în care discutăm despre omul Alibec și despre psihicul lui prăbușit. Schimbat cu Gnohere în întâlnirea cu Beer Sheva, Denis a plâns în hohote, de necaz și de neputință. Sub aspect uman, gândind că selecționerul și-a propus să-l scoată pe Alibec dintr-o pasă neagră prelungită, gestul lui Contra trebuie remarcat. E ușor să ajuți pe cineva când îi merge bine și mult mai greu să-i întinzi o mână când se află la pământ, părăsit și arătat cu degetul. Dacă e de reținut atitudinea lui Dinu, nici cea a lui Pițurcă și Ienei nu-i de neglijat.

Apropo, reamintesc că nimeni n-a protestat atunci când, în iunie curent, Daum l-a convocat pe Gardoș, care nu mai evoluase pentru Southampton, și din pricina unei accidentări, de peste 2 ani! Nimeni nu i-a zis atunci neamțului dă-te mai încolo, deși l-a inclus în lot pe Gardoș nu înaintea unor „amicale”, situația de azi a lui Alibec, ci în ajunul partidei oficiale cu Polonia, crucială în campania, din păcate ratată, pentru CM 2018. Ceea ce s-a tolerat în cazul lui Gardoș nu se acceptă, iată, în cel al lui Alibec! Folosirea unor unități de măsură diferite sare în ochi.

Cum am pomenit iarăși de Daum, recurg la o paranteză, cu care voi și încheia, lăsând pentru mâine dezbaterea privitoare la căderea nocturnei de la Sepsi-Astra. În fine, până să plece idolul lor pe scara de serviciu, i-am auzit pe propagandiștii federali fabulând pe tema ofertelor grandioase pe care le-ar fi primit neamțul, pasămite așteptat cu sufletul la gură de cluburi de top! Nu-i întrebarea mea, am preluat-o de pe gsp.ro, însă unde sunt acele propuneri de milioane și milioane de euro, știind că atât de curtatul Herr Daum continuă să n-aibă angajament?! Să facă tușa?!

Clar că ni s-a vândut pielea ursului din pădure și că nimeni nu se înghesuie să ia un antrenor care, după 2 ani și jumătate de șomaj, a reușit performanța de a îngropa „naționala” României.