Propria cămașă

Surclasat de Gino Iorgulescu în lupta pentru președinția Ligii Profesioniste de Fotbal, 13-1 la voturi, Sorin Drăgoi a avut după eșecul de luni o intervenție surprinzătoare. „Dacă mă întrebați azi-noapte, eram câștigător. Lucrurile se mai schimbă și sunt convins că […]

Surclasat de Gino Iorgulescu în lupta pentru președinția Ligii Profesioniste de Fotbal, 13-1 la voturi, Sorin Drăgoi a avut după eșecul de luni o intervenție surprinzătoare. „Dacă mă întrebați azi-noapte, eram câștigător. Lucrurile se mai schimbă și sunt convins că totul s-a schimbat aseară”, a declarat timișoreanul. Are dreptate că lucrurile se mai schimbă. Dar nu și că el ar fi fost vreun moment în pole-position, favorit. Să mă scuze, însă greșește, neștiind că 11 cluburi din 14 îl propuseseră în scris pe Iorgulescu pentru un nou mandat.

Ulterior, până și cele care încă nu se deciseseră, probabil Botoșani, Iași și Dinamo, au trecut în tabăra lui Gino. Iar Drăgoi a rămas doar cu votul Timișoarei, la care el figurează ca președinte al CA. Funcție pe care a venit din postura de city-manager al urbei de pe Bega. De fapt, deși nu la așa scor, înfrângerea lui Sorin Drăgoi era una previzibilă, lesne de anticipat. Dovadă că am anunțat-o în articolul „Cioara de pe gard”, apărut miercuri, 27 septembrie.

Avertizam atunci că, nemulțumită de prestația lui Răzvan Burleanu la FRF, ba și incomodată de ea, LPF va evita să fie condusă de un alt personaj din afara fenomenului. Parașutat, împins în față. Iată că am avut dreptate: 13 președinți de L1 au optat pentru Gino, perceput ca omul lor. Ca de-ai casei.

E cazul să mai lămurim o chestiune, după ce unii, cu Drăgoi în frunte, au pretins că un interviu dat de Liviu Dragnea lui Andrei Crăițoiu de la GSP, publicat chiar în dimineața alegerilor, ar fi înclinat decisiv balanța. Asta în ideea că șeful PSD și al Camerei Deputaților a mărturisit că „sunt prieten vechi cu Gino și deranjat că Drăgoi se folosește de numele meu!”, timișoreanul tot pomenind că a fost coleg de facultate cu Dragnea. Personal, mă îndoiesc să fi atârnat foarte greu declarația de mai sus. Câtă vreme în mâna lui Iorgulescu se aflau cele 11 hârtii amintite, cu siguranță că nu declarația respectivă a hotărât învingătorul.

Referindu-se frecvent la Dragnea în discursul său electoral, Sorin Drăgoi și-a făcut rău singur. Cu mâna lui. El n-a zis, dar a spus, iar cuvintele s-au întors împotriva lui ca un bumerang. Și-a închipuit că, vorbind despre Dragnea, joacă o carte câștigătoare. S-a înșelat, cartea a fost perdantă.

Mai departe, e de notat că președinții de cluburi au votat cu Gino pentru că giurgiuveanul le-a apărat cu strășnicie interesele în orice împrejurare. Mereu. Mai ales atunci când, opunându-se încercărilor lui Burleanu et Comp, a refuzat să cedeze 5 la sută din drepturile de televizare, sumă ce-ar fi ajutat, pasămite, la dezvoltarea diviziilor 2 și 3, tutelate de FRF. Nu mai reiau discuția de la capăt, cu prima de 92.000 de euro pe care Burleanu și-a atribuit-o pentru calificarea la Euro 2016, cu deplasările nesfârșite ale membrilor CEx etc. Subliniez doar că în timp ce președintele FRF a cheltuit bani și i-a risipit, cel al LPF i-a adus și i-a chibzuit.

Pentru că fiecăruia îi e mai aproape propria cămașă, logic că șefii cluburilor au ținut cu Iorgulescu. Acesta a obținut din televizare, pentru 7 meciuri în etapă, 27,5 milioane de euro net anual. În ciuda unui amplu departament de marketing și a bătutului cu pumnii în piept, specialitatea casei, Burleanu a vândut drepturile TV pentru L2, 10 meciuri pe etapă, cu doar 300.000 de euro, 50.000 sub cota anului precedent! Firește, există o diferență palpabilă între eșaloanele 1 și 2. Una-i una și alta-i alta, numai că raportul nu e de 90 la 1, nu poate fi! Acum ați înțeles de ce a câștigat Gino alegerile la pas, fluierând?