Mai puțin pătimași

Prima etapă de la reluare i-a dat dreptate Ligii Profesioniste când l-a numit pe Devis Mangia antrenorul turului

Profitând de faptul că, favorite la calculul hârtiei, CFR Cluj și FCSB n-au reușit să câștige, liderul nici măcar pe teren propriu!, iar ea a învins la Iași, Craiova a redus din handicapul față de fruntașe și a urcat lângă ele pe podium. La egalitate de puncte, FCSB ocupă locul 2 pentru că a primit 3 goluri în minus.
Cunosc riposta că e prea devreme să-l laud pe Mangia. Că să nu ne pripim, că poate fi foc de paie, că una, că alta. Totuși, mă încumet s-o fac și, făcând-o, subliniez inspirația dovedită de Mihai Rotaru și de Marcel Popescu când l-au adus pe Mangia. Acesta fusese vicecampion european cu Italia U 21 în 2013, dar stătea pe tușă de peste un an! Nici până atunci nu rupsese gura târgului, căci antrenase în Serie A, 15 meciuri la Palermo, dar mai ales în Serie B, la Spezia, Bari și Ascoli.

Vorbind despre angajarea lui Mangia, remarcat și sprijinit în Cizmă de celebrul Sacchi, președintele craiovean Popescu zicea că „90 la sută din merite îi aparțin lui Rotaru”. Am pus afirmația pe seama modestiei. Important e că deși are antrenor de numai 43 de ani, adică tânăr, Craiova revendică titlul de surpriză plăcută a ediției în curs. De mare revelație. Atunci când același Popescu avertiza „De data asta tragem la titlu!”, am crezut că glumește. Încep să cred că vorbea serios.

Tot Marcel, amator de paradoxuri, susține că „românii au progresat în special sub domnitori străini”, din care motiv CSU s-a orientat spre un tehnician de-afară și a ținut morțiș ca acesta să fie latin, nu anglo-saxon. Firește că discuția e amplă și se pretează la interpretări, dar mă îndoiesc că, nuanțând ca mai sus, Popescu s-a gândit la Daum. Trebuie să-i fi avut în vedere pe compatrioții lui Mangia, pe Mandorlini, Trombetta, Zenga, Bergodi ori Napoli, care au lucrat cu succes la noi. În special cei dintâi. S-a mai referit și la spaniolul Alexanko, manager la Craiova în 1997-1998 și la defunctul FC Național în 1998-1999, dar n-a insistat. Subiectul rămâne de dezvoltat cu alt prilej.

Apropo de antrenorii din L1, majoritatea lor par mai puțin pătimași ca înainte. Pierd meciuri, nu și măsura. Se controlează și nu mai ies ușor în decor. Inclusiv Dan Petrescu, calm după 0-0 în Gruia cu outsiderul Botoșani. Agitat pe întreg parcursul partidei, ca un leu în cușcă, Bursucul s-a stăpânit la final, ba chiar a oferit o mostră de diplomație: „Sunt muțumit că n-am luat gol. E primul meci în care nu marcăm? E un lucru bun dacă din 14 meciuri doar în unul n-am înscris”.

Într-un registru asemănător s-a exprimat și Mangia. După 2-1 în Copou, nu s-a repezit la gâtul fundașului portughez, autorul golului din poarta lui Calancea. „Nu sunt deloc supărat pe Tiago Ferreira! Asta a fost, am trecut peste autogol, chiar l-am încurajat imediat după acea fază”, a zis italianul. Aceste atitudini demonstrează că, dincolo de punctele și de sumele aflate în joc, fotbalul e o întrecere, nu un război. Sau ar trebui să fie.
Nu pot încheia fără a mă opri, fie și în fugă, asupra unei declarații ceva mai vechi a lui Claudiu Niculescu. Anunțat ca prezumtiv succesor al lui Contra pe banca lui Dinamo. „Lui Claudiu i s-ar cuveni postul” (Mutu), cel ce a cucerit 3 titluri și tot atâtea Cupe în tricoul alb-roșu a comentat într-o manieră neașteptată. „Nu mi se cuvine nimic și nimănui n-ar trebui să i se cuvină nimic în viață. Trebuie să lupți, să muncești pentru ceea ce îți dorești. Atât și nimic mai mult”, a mărturisit antrenorul Voluntarilor. Fără a intra în detalii, am asistat la o emoționantă lecție de maturitate și înțelepciune, demnă de urmat. Patetizez?