Colacul de salvare

Cum însuși Burleanu declara la întoarcerea din Muntenegru că "Toți cei implicați avem partea noastră de vină.

Aveam alte așteptări și pretenții, pentru că altfel nu l-am fi adus pe Daum”, e de presupus că Federația nu-i va prelungi mandatul tehnicianului german. Indiferent de părerea lui despre selecționer, pe care l-a ridicat în slăvi până deunăzi, puțin probabil ca președintele FRF să mai meargă pe mâna acestuia. Trebuie să fi înțeles și Burleanu, deși cu întârziere, că asocierea cu Daum i-ar dăuna în tentativa de a câștiga și alegerile din 2018. I-ar agăța de picior o piatră de moară. Iar de aici supoziția că, și sub presiunea opiniei publice, actuala administrație federală îl va trimite la plimbare pe Daum. Un final logic, singurul posibil, după jalnica pierdere a cursei pentru CM 2018.

În ceea ce-l privește pe neamț, acesta a continuat să se facă de băcănie. Pe lângă ironii ieftine de soiul „S-o întreb pe soție în ce constă contractul meu”, cel care ne-a luat de fraieri și ne-a vândut iluzii, gen „Trebuie să ajungem să credem, să devenim o certitudine, că suntem invincibili. Orice s-ar întâmpla, să nu ne poată bate nimeni” (și ne-au bătut toți!), și-a jucat mai departe, nestingherit, rolul de personaj trist. De bufon ce provoacă mâhnire și chiar milă când îndrăznește să afirme că „Nimeni nu-i vinovat de ratarea calificării! Trebuie să învățăm din acest eșec, să devenim mai buni, nu să dăm vina pe cineva”. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, asculți și te podidește râsul-plânsul. Îți închipui că glumește.

Să notăm că e pentru întâia dată când Burleanu trage hăis și Daum cea. Cei doi se contrazic în premieră după ce, reacționând prompt la complimentele șefului, tehnicianul l-a lăudat din răsputeri pe veleitarul din fruntea FRF. L-a susținut vehement pentru un nou mandat. Amintitul dezacord reprezintă un semn în plus că drumurile lor se vor despărți.

Altfel, dacă ar fi avut coloană vertebrală, un dram de demnitate, Daum ar fi demisionat, conștient că trebuie să plătească pentru îngroparea „naționalei”. Numai că, sfidând convingerea românilor că nemții sunt oameni dintr-o bucată, de onoare și paroliști, Catastroph Daum s-a făcut că plouă. A preferat să mai încaseze două salarii, ceea ce nu-i de mirare întrucât 90.000 de euro, cât și-a tras Burleanu bonus din participarea la CE 2016!, nu-s de lepădat. Fiecăruia îi e mai aproape propria cămașă. Propriul interes.

Mai vinovați decât Daum sunt cei care l-au adus și i-au dat pe mână „naționala”, deși neamțul era ruginit, ieșit din circuit. Pe tușă de 27 de luni, fără serviciu, în șomaj. Acesta nu era unicul avertisment, trebuia ținut cont și de faptul că ultimele 3 cluburi la care a lucrat înainte de a primi pleașca de la Casa Fotbalului, Eintracht Frankfurt, Bruges și Bursaspor, l-au pus repede pe liber. La Frankfurt a stat doar 7 meciuri și, cum n-a câștigat niciunul, a retrogradat cu Eintracht în liga secundă!

Atât era de disperat Daum să obțină un angajament încât, înainte de a fi contactat de FRF, l-a sunat în Turcia pe compatriotul său Jürgen Röber, director sportiv la Osmanlispor, pe care l-a rugat să-i găsească o echipă în Turcia. Fie ea și din liga 2, i-a cerut, dar care să-i garanteze 10.000 de euro lunar, e ceea ce i-a relatat Röber unui cunoscut oficial român, demn de încredere. În clipa aceea însă, ca un colac de salvare, a apărut oferta lui Burleanu de 45.000 de euro pe lună, mină de aur la care Daum nici nu visa. A acceptat cât ai zice pește, ca să-și umple el buzunarele, să ne aiurească pe noi și să ne ducă la gârlă. Și n-am terminat, mai urmează.