Iar schimbăm schimbarea?

Comitetul Executiv al FRF ar urma să discute mâine despre noul sistem competițional și, eventual, să voteze modificarea lui.

Într-un moment în care se ridică problema ca Liga 1 să se desfășoare altfel, FRF și LPF trag, ca de obicei, una hăis și alta cea. La sugestia unei firme olandeze, Federația optează pentru păstrarea formatului cu 6 formații în play-off și 8 în play-out, numai că pe ultimele le împarte în două grupe de câte 4. Vor fi baraje peste baraje, apoi alte baraje!, învingătoarea lor finală obținând calificarea în preliminariile Europa League. Clar, de ce-ar trebui lucruri simple dacă ele pot fi complicate?!

La rându-i, Liga Profesionistă are, vă așteptați la altceva?, un punct de vedere diferit. Spre deosebire de forul păstorit de Burleanu, cel condus de Iorgulescu dorește menținerea a 14 echipe, doar că distribuite invers față de sezonul trecut: 8 în play-off și 6 în play-out. În ideea scurtării play-out-ului, competiție despre care s-a afirmat, concluzie aproape unanimă, că durează prea mult și interesează prea puțin. Cum Burleanu domină în CEx, unde L1 a rămas cu doar 2 reprezentanți, se consideră că varianta federală va trece la pas. Fluierând.

Personal, într-o conjunctură în care președintele FRF tocmai s-a referit la posibilitatea întoarcerii la campionatul cu 16 formații, nu pricep de ce trebuie iar schimbat sistemul, de ce să se renunțe la o formulă abia pusă în practică, adoptată în 2015?! Într-adevăr, play-out-ul a trenat și a plictisit, dar reducerea la 6 echipe de la 8 ar putea dinamiza întrecerea. Ar fi o șansă în plus. Cei care visează la perfecțiune să nu uite că mai binele e uneori dușmanul binelui, chiar foarte des! Să-mi fie cu iertare, însă joaca de-a revizuirea sistemului competițional la fiecare 2 ani n-ajută dezvoltării fotbalului. Mai degrabă o blochează, o împiedică.

E oarecum ciudat că FRF a angajat o societate din Țara Lalelelor, evident contra cost, s-o consilieze. Totuși, nu-i un prilej de mirare, de vreme ce administrația Burleanu a ales un selecționer german și a numit în fruntea Comisiei Centrale a Arbitrilor un grec. Probabil, nu zic sigur, că șefii Casei Fotbalului n-au suficientă încredere în români, iată o observație, nu o critică, să nu se ambaleze încă o dată admiratorii lui Burleanu, Daum și Vassaras! Înclin să cred, părere mai largă, că versiunea olandeză încarcă inutil atunci când inventează niște baraje ce nu-și justifică rostul.

Deoarece echipele de L1, contactate și chestionate de GSP, nu se arată încântate de niciuna dintre oferte, cluburile fiind adeptele organigramei din stagiunea precedentă, de opinia lor trebuie ținut cont. Oricât de importanți sunt directorii de teatre, regizorii sau scenariștii, tot artiștii fac spectacolele. Opinia acestora nu trebuie neglijată. Dimpotrivă, trebuie ascultată!

Pentru că una e să fii conservator, dușman al noului, și alta realist, cu picioarele pe pământ, amintesc că FRF a eșuat în privința modernizării ligii secunde, pe care a redus-o la o singură serie. Perestroika n-a reușit din pricină că, înaintea altor cauze, federalii au omis factorul geografic. Au greșit apreciind că e la îndemâna echipei din Călărași să meargă la Satu Mare, a celei din Brăila să joace la Oradea, a celei din Reșița să ajungă la Suceava etc. Așa ceva înseamnă timp și bani, ceea ce divizionarele B n-au găsit, dovadă că eșalonul secund a început cu 20 de formații și s-a încheiat gâfâind, cu chiu, cu vai, cu 16!

Federația a visat să transforme Liga 2 într-un fel de Serie B, însă a uitat esențialul. Că România nu-i Italia, cu diferențele de aici decurgând. Care înseamnă dezavantaje pentru noi. Numai dezavantaje!