Bodescu, demisia!

Deși nu l-am întâlnit niciodată pe Gabriel Bodescu, înalt oficial al Federației Române de Fotbal, nu cred să fi pierdut ceva

L-am văzut de-aproape în câteva rânduri, dar n-am schimbat nicio vorbă. Am auzit însă multe lucruri despre el, majoritatea confirmate, între care și acela că e vechi prieten cu Răzvan Burleanu. După ce au lucrat împreună la minifotbal, activitate nerecunoscută însă pe plan internațional, președintele l-a adus pe Bodescu din provincie, ba a și înființat special pentru el, cu dedicație, postul de secretar general-adjunct al FRF. Funcția n-a existat pe vremea lui Mircea Sandu.

Amănuntul că Bodescu deține la Buzău un teren de minifotbal și un service auto mă preocupă mai puțin. La o adică, informațiile respective n-au tangență cu subiectul. Plus că meseria de mecanic auto e respectabilă, chiar dacă ea se leagă de fotbal precum baba de mitralieră! Că Bodescu se laudă că poseda două Mercedesuri când a ajuns în Capitală iarăși nu mă interesează. Nu-i treaba mea să cercetez ce și cum, mă lasă indiferent câtă avere a strâns cineva și în ce mod a reușit asta.

Mai nou, comportarea acestui tip, care are o influență deosebită asupra lui Burleanu, pe care chiar l-ar manevra, nu poate fi trecută cu vederea. E de neignorat, din moment ce Bodescu și-a permis să-l jignească și să-l amenințe pe Justin Ștefan, secretarul general al Ligii Profesioniste! Săptămâna trecută, pe când Ștefan participa la emisiunea România 9, realizată de Ionuț Cristache la TVR 1, a primit o sumedenie de mesaje scandaloase din partea oficialului federal. Referindu-se la ele, Gazeta de ieri a titrat pe pagina 1 „Limbaj de golan” și le-a caracterizat ca suburbane, mitocănești.

În opinia mea, oare numai a mea?, e grav că Bodescu, deranjat de poziția anti FRF a reprezentantului Ligii, și-a îngăduit să-l înjure pe Ștefan ca la ușa cortului. Folosind cuvinte imposibil de încredințat hârtiei. În spatele unor asemenea formulări se ascunde o regretabilă lipsă de educație, de orizont, iar dacă am numi manifestările în discuție ca fiind de mahala ar însemna să ofensăm mahalaua, s-o subestimăm.

Infinit mai grav e însă, de-a dreptul incalificabil, faptul că Bodescu l-a amenințat fățiș pe Ștefan încât să-l bage în sperieți și, „cum vine Apocalipsa peste nostalgici”, să-l determine să urce în barca federală! În stil stalinist, „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!”, federalul a prevestit arestarea celor ce nu-s de acord cu șeful său și îndrăznesc să-l critice! „O să se audă în curând un zumzet metalic, și nu de zurgălăi!”, a scris fostul mecanic auto din Buzău cu trimitere evidentă, ghici ciupercă!, la cătușele ce-i așteaptă pe adversarii actualului președinte!

Mai exact, secretarul FRF a depășit orice măsură, orice normă de civilizație și de bun-simț, nu atât când a înjurat, totuși suntem un popor temperamental, ci când a amenințat în stil mafiot! În privat ori nu, așa ceva nu se face și nu se iartă.

Într-o țară normală, într-un fotbal sănătos, o ieșire în decor precum cea comisă de Bodescu ar antrena consecințe imediate. Federația s-ar delimita urgent și categoric de gestul revoltător al unuia dintre fruntașii săi, căruia i-ar cere imperativ să demisioneze în eventualitatea în care acesta n-ar fi plecat din proprie inițiativă. Pariați însă că nu se va întâmpla nici una, nici alta?! În loc să-l pună la colț pe Bodescu și să-i arate ușa, Burleanu l-a acuzat formal, de fațadă, iar Comitetul Executiv al FRF va trece peste incident ca și când el nu s-ar fi petrecut. Personal, pariez oricât tocmai în ideea că pentru Burleanu și trupeții lui onoarea valorează cât o ceapă degerată. Ori nici măcar atât.