Bătaie de joc

Într-un moment în care Timișoara e pe poziție de baraj, cu 5 puncte peste Pandurii și unul sub Chiajna, Ionuț Popa continuă să se refere la salvarea de retrogradare ca la "o minune"

Chiar are motive să vorbească așa deoarece Poli, care și-a ajuns adversarele din urmă, a și depășit două dintre ele, a început campionatul drastic sancționată, cu minus 14 puncte.

Și n-a fost doar atât. Picată în eșalonul secund, formația de pe Bega a rămas în L1 pe locul Rapidului falimentar, dar s-a trezit fără jumătate din efectiv (Elek, Cârstocea șamd), mai mulți băieți refuzând să evolueze la matineu. Cu chiu, cu vai, legitimându-i în disperare de cauză pe croații Fucek și Soljici, Popa a încropit un lot modest, construit în jurul „veteranilor” Cânu și Croitoru de 36 de ani, Scutaru și Drăghici de 32, toți însă pregătiți sufletește de retrogradare. Gata să se prezinte și atât. Nici azi, când se bazează pe numai 16 seniori, Poli nu stă pe roze la acest capitol. Cum nu stă nici la cel financiar, căci există restanțe contractuale de două luni.

Firește că echipa s-a adunat anevoie. Ca atare, a pierdut primele 5 partide, start poticnit care, având în vedere și penalizarea de 14 puncte, a readus-o pe Timișoara la condiția de victimă sigură. Când nimeni nu-i dădea vreo șansă de salvare, Poli s-a lansat în recuperarea handicapului. Ba a și obținut succese surprinzătoare în Cupa Ligii și în Cupa României. S-a calificat în finala celei dintâi și în semifinala celeilalte, în turul căreia a fost învinsă însă la scor, 4-1, de Astra.

Un merit de seamă în ascensiunea viola, chiar decisiv, i-a revenit lui Ionuț Popa. Fără să insist acum, acesta a reprezentat pentru Poli cam ce a însemnat Șumudică pentru Astra. Mai mult decât un antrenor. Purtător de cuvânt și, mai important , frate mai mare al jucătorilor, preparatorul fizic și psihologul lor. Sfetnic și confident. De aceea nu-i exclus ca „Popică” să figureze pe lista celor mai buni tehnicieni din 2017. Personal, îl voi trece între primii 5.

De presupus că Poli ar fi realizat și mai mult, e o simplă părere, dacă ar fi beneficiat de un program alcătuit judicios și, implicit, nu așa încărcat. Operă și culpă comună a FRF și LPF, „țintarul” i-a îngreunat însă misiunea deoarece a obligat gruparea timișoreană să susțină un număr sporit de meciuri într-un interval scurt de timp. Concret, izbânzile acesteia, calificările în fazele superioare ale cupelor amintite, i-au adus dezavantaje, nu avantaje. De pildă, va trebui să joace 4 meciuri în următoarele 10 zile! Duminică, pe teren propriu cu Iași în play-out , miercuri, returul semifinalei de Cupa României la Timișoara, sâmbătă, finala Cupei Ligii cu Dinamo la București, iar marți, din nou acasă cu Pandurii în campionat! Adevărat tur de forță după ce miercuri, 10 mai, a jucat la Chiajna. Când etapa a 10-a abia urmează, de ce nu s-a putut muta întâlnirea cu Concordia, care a contat pentru etapa a 11-a?!, iată o întrebare la care șefii fotbalului ridică neputincioși din umeri.

Dacă punem la socoteală, și trebuie să punem, că Poli se deplasează în mod curent cu autocarul, peste o mie de kilometri dus-întors până în Capitală (Voluntari, Chiajna) sau până la Iași ori Botoșani, putem vorbi fără rezerve despre dezinteres. Despre lipsa respectului față de echipa de pe Bega, chiar despre bătaie de joc. Haideți să ne imaginăm că în situația lui Poli, care va încheia stagiunea după 50 de partide oficiale, una la circa 5 zile!, s-ar fi aflat o formație bucureșteană, FCSB ori Dinamo, să zicem. Atunci s-ar fi găsit o soluție ca aceasta să nu joace atât de des, nu credeți? Cu scuzele de rigoare, eu sunt convins.