Ieşirile lui Tătă

Din 2015, am mers pe piciorul lui Budescu în amintirea golurilor de aur din Feroe.

Poate sînt prea pretențios, dar nu mi-a fost ușor să-i aleg pe cei mai buni 5 jucători ai anului. Cred că nici altora nu le-a fost din același motiv, din pricină că 2015 n-a evidențiat în mod special pe nimeni. Cu toate că, uite cum ne strecurăm printre paradoxuri, tocmai în 2015 ne-am calificat la Euro, întîia oară din 2008 încoace!

Fără să fiu nostalgic, îmi amintesc de epoca în care Hagi ori Gică Popescu, mai înainte dumnezeiescul Dobrin mai tîrziu Chivu, cîștigau coroana de lauri en fanfare, practic fără concurenți. Erau atît de valoroși încît se luptau numai cu ei înșiși ori cei doi Gică între ei.

Din 2015, am mers pe piciorul lui Budescu în amintirea golurilor de aur din Feroe. A triumfat însă Tătărușanu, deci de data asta s-ar fi cuvenit să mizez pe o mînă, nu pe un picior! Îmi fac mea culpa și gîndesc că, optînd pentru portarul Fiorentinei, oamenii au avut în vedere, printre alte argumente, ieșirile lui imperiale dintre buturi, impecabile.

Subscriu și îl felicit.