Proprietarii adevărului
Mai ales finalul articolului Profesorul și Prințul i-a stîrnit ieri pe cititori.

Fraza că, în privința nefolosirii lui Dobrin la CM din Mexic, “Angelo Niculescu a luat cu el secretul în mormînt” i-a mobilizat pe postaci. Neputinței mele de a alege între variante i s-a ripostat cu certitudini, deși mulți internauți nici nu se născuseră la ora Guadalajarei! Dar tinerețea e frumoasă și pentru că te îm pinge să crezi că ești proprietarul adevărului absolut. Tu, numai tu.
Drept urmare, părerile s-au împărțit. Unii au votat cu Profesorul, alții cu Prințul. De la “Dobrin n-a meritat să joace în Mexic” (ovidiu 3003) la “ca și Iordănescu în 1994, Niculescu a avut în 1970 o echipă care juca singură. Nu vreau să vorbesc cu păcat, dar (Angelo) nu a fost vreo sculă de an trenor” (Arion), trecînd prin “în ciuda talentului său, Dobrin era un puturos care nici nu vrea, nici nu putea să se antreneze la 40 de grade” (Cornel), dar și notînd că “Niculescu s-a ambiționat aiurea” (Mircea).
Între cei care s-au exprimat pe blog stăpînind ori nu cazul, cel mai rău a bătut cîmpii Tudorică în clipa în care a asemuit revista clujeană Tribuna din anul Mundialului cu ziarul Cancan din zilele noastre!!! Comparație aiuritoare deoarece Tribuna, fondată de Ioan Slavici în 1884, publicația în care a debutat Ana Blandiana, era o revistă de cultură, nu un tabloid. Dar hai să ne aflăm în treabă ca să părem pricepuți și originali!
În măsura în care am greșit eu prin aceea că n-am lămurit lucrurile pe deplin, mărturisesc că n-am reușit pentru că nici mie nu mi-e clar ce s-a petrecut. Am balansat și din pricină că n-au fost expliciți nici cei direct implicați. De-a lungul timpului, Profesorul cînd a tras la foc automat în “de zertorul” Dobrin, cînd a sugerat că decizia scoaterii din formație “s-a luat la nivelul conducerii delegației”.
Chiar și Prințul din Trivale a amestecat declara țiile. A acuzat că “mi s-a făcut o mare nedrepta te” și “m-au pedepsit pentru că am refuzat trans ferul la Dinamo”, dar i-a mulțumit public lui Dinu, ca și Gica, soția lui, cînd acesta l-a ajutat în perioada în care apăruse riscul de a i se amputa un picior. Dobrin era oricum, numai ranchiunos nu.
Versiunea că dinamoviștii Dinu, Lucescu, Nunweiller IV, Deleanu et Comp. l-au marginalizat pe Gicu e însușită de unii și respinsă de alții. Ca și aceea, de asemenea invocată pe blog, că Dobrin a rămas pe dinafară din rațiuni politice! Pasămite, dacă ar fi strălucit la CM, cluburile capitaliste ar fi dorit să-l achiziționeze și i-ar fi pus în încurcătură pe șefii comuniști de la București, în frunte cu Ceaușescu.
Am discutat, discutăm și vom mai discuta pe marginea subiectului fără să ajungem la consens. Vor continua să-și dea cu părerea și cei care, născuți mai tîrziu, n-au avut cum să fie martori ai întîmplării din 1970 și nici nu i-au cunoscut vreodată pe protagoniștii ei. Numai că, amatori de scenarită, aceștia au mereu certitudini și niciodată îndoieli. Spre deosebire de ei, eu încă mă întreb. Tot mai caut răspunsuri și nu le găsesc.