„Naţionala” rezervelor
E clar și neplăcut, de-a dreptul îngrijorător, că “naționala” tricoloră e în mare parte, majoritar, alcătuită din rezerve.

Împrumutat de Toulouse la Al Sailiya, ex-dinamovistul Dragoș Grigore, titular în recentul 0-0 din Irlanda de Nord, consideră că mișcarea respectivă înseamnă un pas înainte. “E un nivel destul de ridicat în Qatar, unde joacă și Keșeru. În plus, o să am ocazia unui duel cu Xavi, care s-a transferat la Al Sadd”, argumenta el.
Cu tot respectul, cred că Grigore își face curaj singur și că mutarea lui la o echipă de locul 11 nu-i un semn de progres. Într-adevăr, acolo îi va fi adversar și Xavi, cu observația că acesta a bătut palma cu arabii la 35 de ani și jumătate, ba și după ce a cîștigat toate trofeele posibile. Pe lîngă 133 de prezențe în reprezentativa Spaniei, a cucerit o coroană mondială și două europene, de 4 ori Champions League și de 9 La Liga etc. La Barcelona din 1991, Xavi merge la Doha ca să iasă din fotbal. Evident, nu-i și cazul lui Dragoș. La 28 de ani, împliniți pe 7 septembrie 2014, acesta a strîns doar 12 selecții.
Deși contractul său cu Toulouse va expira abia în 2017, Grigore a trebuit să lase Franța împotriva voinței sale. Asemenea lui Maxim, care a dat vina pe fostul său tehnician de la Stuttgart, și Dragoș a arătat cu degetul spre antre-nor. “Arribage m-a anunțat că nu va conta pe mine, așa că am plecat ca să pot juca”, s-a străduit el să explice.
Măcar în parte are dreptate. Nu s-a înțeles cu Arribage, cum nici Maxim n-a rezonat cu olandezul Stevens, substituit de VfB cu Zorniger. Atît că, lucru de mirare, asemenea nepotriviri li se întîmplă de regulă fotbaliștilor noștri, în timp ce alții, sud-americani, africani, asiatici, n-au probleme. Se adaptează ușor, fără sincope. Se zice că românii sînt mai dificili. Oare aș greși dacă aș scrie și că sînt mai comozi, mai capricioși, mai plini de ei?
În context, surprinde mai puțin sau deloc amănuntul că dintre “stranierii” cu care Iordănescu a abordat meciul de la Belfast, Tătărușanu, D. Grigore, Chiricheș, Torje, Maxim și Keșeru, numai ultimul a venit titular de la club. Dar de unde, de la Al Gharafa, locul 7 în Qatar?! Ceilalți au jucat sporadic, mai rar în sezonul de primăvară: Tătărușanu 9 partide din 38, D. Grigore 27 (38), Chiricheș 10 (38) la Tottenham, Torje 27 (34) la Konyaspor, însă 90 de minute doar în 15, Maxim 26 (34), cu numai 8 integrale. La Fiorentina, Tătărușanu a stat pe tușă vreme îndelun-gată din cauza unei accidentări, dar statistica nu-l avantajează nici pe el.
Dacă adăugăm că Al Hilal n-a ezitat să-l împrumute pe Pintilii la Pandurii și că Al Ittihad pare gata să renunțe la “magicianul” Sînmărtean, iată, să nu-i mai tratăm de sus pe șeici!, că Gardoș a prins numai în 3 rînduri cîte 90 de minute la Southampton și că debutantul Fl. Andone a căzut în Segunda Division cu Cordoba, distanțată la 12 puncte de penultima clasată, nu prea ne rămîn motive de bucurie. O dovadă în acest sens e și că Galatasaray l-a refuzat pe B. Stancu, ajuns la Orduspor și, mai nou, la Genclerbirligi.
E clar și neplăcut, de-a dreptul îngrijorător, că “naționala” tricoloră e în mare parte, majoritar, alcătuită din rezerve. Dar asta avem și cu asta defilăm! În ciuda faptului că nu ne convine, să admitem că schimbarea oricărei situații trebuie pornită de la recunoașterea și de la asumarea ei.
Degeaba cerem și pretindem dacă nu există un temei pentru așa ceva. Din păcate, chiar nu există.