Inutilul domn Dănciulescu
Circulă insistent zvonul că Dinamo intenționează să-l dea afară pe directorul sportiv Ionel Dănciulescu!

Se aude că principalul acționar a ajuns la concluzia că Dănciulescu e “bîrfitor și inutil”, iar mazilirea acestuia ar face parte din operațiunea de modernizare a clubului. Pînă cînd cererea de ieșire din insolvență va fi reanalizată, următorul termen pe 24 iunie, Ionuț Negoiță a decis să schimbe foaia. Plătind restanțe de 783.000 de euro, a respectat planul de reorganizare, dar încă nu și-a suit sacii în căruță.
Înainte de a discuta despre ce riscă Dănciulescu, dacă riscă, să ne reamintim ce a însemnat el pentru gruparea “cîinilor”. Evoluînd în 4 rînduri pentru Dinamo, 1995-1997, 2002-2004, 2006-2009, 2010-2013, a strîns 443 de meciuri și a marcat 192 de goluri. A cucerit în alb-roșu 7 trofee, 3 titluri de campion (2002, 2004, 2007), 3 Cupe ale României (2003, 2004, 2012) și o Supercupă (2012). Ar fi chiar 8 trofee în cazul în care am lua în calcul și Cupa cîștigată de Dinamo în 2005, competiție în care a prins 4 partide, nu însă și finala. Înaintea ei, a plecat în China, la Shandong Luneng.
Din cele de mai sus reiese că Dănciulescu a scris istorie pentru Dinamo, dar și pentru fotbalul românesc, el avînd cele mai multe prezențe în prima ligă (515) și fiind al doilea golgeter all-time al acesteia (214 goluri). Pe lista succeselor sale mai figurează două titluri de golgeter al cam pionatului, reușite în 2004 și 2008.
Concret, ce i s-ar putea reproșa celui poreclit Danciugol? Că n-a sărit suficient să apere echipa atunci cînd unii, mai ales Dănuț Lupu și Giani Kiriță, ei înșiși ex-dinamoviști, au atacat-o virulent la televizor, uneori sub centură. Acuzația nu rezistă deoarece Dănciulescu a ripostat de fiecare dată. Atît că, manierat, de bun-simț, nu și-a pus poalele în cap și, ca să-l citez, nu s-a maimuțărit. Civilizat pe teren, a rămas același și după retragere. A refuzat să dea din coate și să calce pe cineva în picioare. A știut să respecte ca să fie respectat.
Ce intrigă în această poveste e amănuntul că nu Dănciulescu s-a supărat pe Dinamo, deși acesta l-a tratat ca pe o rudă săracă, ci Dinamo s-a supărat pe Dănciulescu! Realitatea e că el a fost un fel de fată-n casă la club, azi team-manager, mîine director sportiv, ba și antrenor interimar pe parcursul a 4 meciuri în 2014, dar trecut pe foaie ca masor! Sărit de la prime și de la bonusuri, a primit lunar numai 1.500 de euro, de 5 ori mai puțin decît supervedetele Bilinski ori Machado!
În parte și din vina lui, recunoaște, pentru că “n-am dorit să deranjez și am judecat în Ștefan cel Mare exclusiv cu sufletul”.
Consider că n-are rost să mai lungesc povestea. E dreptul și treaba domnului Negoiță să-l țină ori să-l îndepărteze pe Dănciulescu, unul dintre jucătorii emblematici ai istoriei roș-albe. Dacă mi-e permis, păstrînd proporțiile, un Cornel Dinu mai tînăr. În încheiere, notez doar că ar fi urît și incorect să-i arate ușa unuia care a suferit, a transpirat și a visat pentru Dinamo. Personal, n-aș sta să aleg. Numai că pe lumea asta fiecare om e alt om.