Inutilul domn Dănciulescu
Circulă insistent zvonul că Dinamo intenționează să-l dea afară pe directorul sportiv Ionel Dănciulescu!
Se aude că principalul acționar a ajuns la concluzia că Dănciulescu e “bîrfitor și inutil”, iar mazilirea acestuia ar face parte din operațiunea de modernizare a clubului. Pînă cînd cererea de ieșire din insolvență va fi reanalizată, următorul termen pe 24 iunie, Ionuț Negoiță a decis să schimbe foaia. Plătind restanțe de 783.000 de euro, a respectat planul de reorganizare, dar încă nu și-a suit sacii în căruță.
Înainte de a discuta despre ce riscă Dănciulescu, dacă riscă, să ne reamintim ce a însemnat el pentru gruparea “cîinilor”. Evoluînd în 4 rînduri pentru Dinamo, 1995-1997, 2002-2004, 2006-2009, 2010-2013, a strîns 443 de meciuri și a marcat 192 de goluri. A cucerit în alb-roșu 7 trofee, 3 titluri de campion (2002, 2004, 2007), 3 Cupe ale României (2003, 2004, 2012) și o Supercupă (2012). Ar fi chiar 8 trofee în cazul în care am lua în calcul și Cupa cîștigată de Dinamo în 2005, competiție în care a prins 4 partide, nu însă și finala. Înaintea ei, a plecat în China, la Shandong Luneng.
Din cele de mai sus reiese că Dănciulescu a scris istorie pentru Dinamo, dar și pentru fotbalul românesc, el avînd cele mai multe prezențe în prima ligă (515) și fiind al doilea golgeter all-time al acesteia (214 goluri). Pe lista succeselor sale mai figurează două titluri de golgeter al cam pionatului, reușite în 2004 și 2008.
Concret, ce i s-ar putea reproșa celui poreclit Danciugol? Că n-a sărit suficient să apere echipa atunci cînd unii, mai ales Dănuț Lupu și Giani Kiriță, ei înșiși ex-dinamoviști, au atacat-o virulent la televizor, uneori sub centură. Acuzația nu rezistă deoarece Dănciulescu a ripostat de fiecare dată. Atît că, manierat, de bun-simț, nu și-a pus poalele în cap și, ca să-l citez, nu s-a maimuțărit. Civilizat pe teren, a rămas același și după retragere. A refuzat să dea din coate și să calce pe cineva în picioare. A știut să respecte ca să fie respectat.
Ce intrigă în această poveste e amănuntul că nu Dănciulescu s-a supărat pe Dinamo, deși acesta l-a tratat ca pe o rudă săracă, ci Dinamo s-a supărat pe Dănciulescu! Realitatea e că el a fost un fel de fată-n casă la club, azi team-manager, mîine director sportiv, ba și antrenor interimar pe parcursul a 4 meciuri în 2014, dar trecut pe foaie ca masor! Sărit de la prime și de la bonusuri, a primit lunar numai 1.500 de euro, de 5 ori mai puțin decît supervedetele Bilinski ori Machado!
În parte și din vina lui, recunoaște, pentru că “n-am dorit să deranjez și am judecat în Ștefan cel Mare exclusiv cu sufletul”.
Consider că n-are rost să mai lungesc povestea. E dreptul și treaba domnului Negoiță să-l țină ori să-l îndepărteze pe Dănciulescu, unul dintre jucătorii emblematici ai istoriei roș-albe. Dacă mi-e permis, păstrînd proporțiile, un Cornel Dinu mai tînăr. În încheiere, notez doar că ar fi urît și incorect să-i arate ușa unuia care a suferit, a transpirat și a visat pentru Dinamo. Personal, n-aș sta să aleg. Numai că pe lumea asta fiecare om e alt om.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele