Mîinile moarte de la federație

Scriam chiar aici pe 12 martie că Răzvan Burleanu și habarniștii lui s-au orientat greșit cînd au anunțat că vor vota cu olandezul Michael van Praag la șefia FIFA.

În condițiile în care, de 17 ani în funcție, elvețianul Joseph Blatter se detașa în cîștigător al scrutinului fixat pe 29 mai, am explicat de ce opțiunea federală se potrivește ca nuca-n perete . Nu pentru că Blatter i-ar putea pune bețe în roate fotbalului nostru, ci pentru că niciodată nu-i recomandabil să înoți împotriva curentului. Dacă toată lumea susține una, iar tu alta, lesne de dedus că tu nu te pricepi.

Din păcate, desfășurarea ulterioară a evenimentelor mi-a dat dreptate. În sensul în care, intuind că-i lipsit de șanse, favoritul echipei de diletanți de la București, Van Praag, și-a retras candidatura. Cînd Blatter are cale liberă spre al cincilea mandat, printre cei care l-au sfătuit pe Burleanu trebuie că s-a numărat și Radu Vișan, “managerul de dezvoltare instituțională”, v-ați ridicat în picioare?!, sfetnicul trimis recent la o reuniune UEFA în Danemarca, ba și parașutat în Comisia Hattrick de la Nyon!

Cetățeanul e cel care, o dată proțăpit la FRF, declara cu seninătate în Gazeta din 1 iulie 2014 că n-a văzut în viața lui un meci pe viu!

Schimbînd subiectul, să notăm că federația a pierdut la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne procesul cu CFR Cluj. Ca atare, echipei din Gruia i s-au restituit cele 24 de puncte cu care o penalizaseră Comisia de Disciplină și Comisia de Recurs din România. Modificînd clasamentul Ligii 1 cu două etape înaintea finalului, verdictul TAS a bulversat întreg fotbalul nostru și, la fel de trist, i-a stricat imaginea. Dacă mai era ceva de stricat.

Personal, n-am agreat sancționarea CFR-ului. Am apreciat că ea amestecă merele cu perele, că pedepsește în plan sportiv o vină de natură financiară. Dar am dezavuat și atitudinea clubului someșean de a nu plăti, invocînd intrarea în insolvență, 5 jucători care chiar transpiraseră pentru el. Deși acoperită legal, fapta mi s-a părut șmecherească, însă nu mai dezgrop morții. Speța a fost și rămîne complicată.

Numai că în timp ce CFR s-a apărat cu înverșunare și cu cheltuială în Elveția, de pildă, a angajat 8 avocați, inclusiv pe Jorge Ibarrola, care lucrează în aceeași clădire cu TAS și care a activat ca membru al forului respectiv, FRF nu s-a omorît cu firea. Apărătorii ei s-au dovedit la fel de aerieni ca șefii lor, la fel de slab pregătiți. Niște urechiști.

Firește, nu-s în măsură să mă pronunț ce și cum era de pledat. Ceea ce nu mă împiedică să observ însă că federalii au comis o eroare incalificabilă, de nejustificat, în clipa în care nu l-au recuzat pe englezul Mark Andrew Hovell, unicul arbitru care a judecat cazul. Era obligatoriu să-l recuze aflînd că Ibarrola și Hovell sînt colegi în firma de avocatură Rex Sport din Barcelona! Deoarece era suficient să te documentezi pe internet și să descoperi asocierea dintre cei doi, oricine poate gîndi că, acceptîndu-l pe Hovell, reprezentanții FRF mai degrabă au vrut să piardă procesul decît să-l cîștige! Cum e turcul,  și pistolul, cunoașteți proverbul.