Desculți în iarbă

Încercînd să explice eșecul din derby-ul cu Steaua, 1-3, Stoican a regretat că s-a sfîrșit prost un meci în care “am avut dorință și am avut ambiție”

N-a greșit, “cîinii roșii” le-au avut pe amîndouă, doar că le-a lipsit valoarea. Ca atare, în ciuda revirimentului datorat aparițiilor lui Elhamed, Bilinski și D. Rotariu, introduși însă foarte tîrziu!, Dinamo a constituit mai degrabă un sparring-partner pentru un adversar care a condus partida și a stăpînit-o adesea. Analizînd înfrîngerea, Stoican trebuie să admită că Steaua a fost superioară. Echipa mai activă, mai vie, mai directă.

La fel de adevărat e și că, exploatînd faultul lui Bărboianu, campioana a deschis scorul abia în minutul 61 și numai din penalty. Pînă atunci s-a chinuit și e greu de spus ce direcție ar fi luat întîlnirea dacă fundașul amintit n-ar fi comis-o ca-n curtea școlii. Asta în ideea că, deși a dominat, trupa lui Gâlcă n-a convins. În stilul lui Dinamo, a lăsat și ea uneori impresia unei babe știrbe, fără dinți. Care vrea să muște, dar n-are cu ce.

În condițiile în care, repet ce-am scris la cald, imediat după meci, de la echipa roș-albastră s-a așteptat mai mult, salvatorul acesteia s-a numit N. Stanciu, autorul unei “duble” și, evident, MVP-ul partidei. Persistă întrebarea ce s-ar fi întîmplat în cazul în care Stanciu, suspendat în etapa respectivă, ar fi evoluat la 0-1 cu ASA? Ar mai fi cedat Steaua ori nu?, iată o întrebare la care fiecare răspunde cum îi place.

Să nu facem însă un erou din golgeterul derby-ului deoarece l-am văzut și pe Stanciu dezamăgind, șchiopătînd, chiar enervînd. El a sărit în ochi duminică și grație “ajutorului” oferit de unii coechipieri. În special de Chipciu, de Ad. Popa și de Cr. Tănase. Cel mai slab dintre cei slabi într-o confruntare ea însăși mediocră, ultimul a interpretat rolul figurantului care intră cu tava pe scenă și nu rostește nici o replică. În măsura în care Chipciu s-a simțit stingher ca vîrf împins, Țucudean s-a arătat mai insistent, mai periculos, Ad. Popa seamănă din ce în ce mai tare cu Bănel Nicoliță dintr-o zi neinspirată. Fie centrează în cel mai apropiat adversar, fie se închide singur, cu capul în pămînt, de parcă ar căuta prin iarbă ceva ce nu va găsi niciodată!

Dacă lui Dinamo i se potrivește proverbul care spune că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, în Groapă fiind nevoie de o restructurare masivă, Steaua nu trebuie să judece că succesul meritat din derby a scos-o din impas. Izbînda o menține în cursa pentru titlu, pe care părea că a cîștigat-o la un moment dat, dar din postura de outsider, nu din cea de favorită.

Deocamdată, fără ca afirmația să însemne vreo garanție, Tg. Mureș se află în pole-position. E mai aproape de țintă cu două puncte.

Cîteva aprecieri, din fugă, și despre arbitrajul lui Cristi Balaj, unul de anvergură, de clasă. Nu zic decît că băimăreanul a știut să gestioneze cu calm, autoritar, un meci căruia puțin i-a lipsit să degenereze. În stadion se purta un mic război, care nu-l scotea însă pe Balaj dintr-ale lui. Îți trebuie mult tact și experiență vastă ca să-ți păstrezi sîngele rece, capul limpede, într-o asemenea situație. Spre lauda lui, Balaj le-a avut.