La penalty-ul care n-a fost!

Deși a luat 3 puncte imense și o opțiune importantă pentru titlu, mă îndoiesc că ASA merita să cîștige meciul cu Steaua!

Dacă s-ar fi punctat ca la box, în cea mai fericită situație ar fi obținut o decizie de egalitate. În condițiile în care Steaua, cu precădere în repriza secundă, a dominat și a ratat mai mult, un draw era rezultatul corect. Dar mureșenii vor invoca vechiul clișeu că fotbalul e pe goluri, nu pe ocazii.

În măsura în care Steaua a jucat mai mult, asa a jucat mai inteligent, mai realist, mai pragmatic. A dat gol și l-a apărat cu dinții, inclusiv atunci cînd, spre final, meciul aducea cu unul de handbal, ba și disputat pe un singur semicerc, pe cel al formației ardelene! În măsura în care fundașii și închizătorii mureșeni s-au agățat de fiecare minge ca de ultima, steliștii au părut anchilozați de la mijloc în sus, suferinzi, amnezici. Dovadă că Bourceanu, Ad. Popa, Chipciu, Cr. Tănase și Țucudean au primit doar nota 4 în Gazetă.

Dacă Marius Constantin trebuia ales MVP-ul derby-ului deoarece a respins, asemenea unui robot perfect reglat, toate baloanele din fața porții lui Stăncioiu, roș-albaștrii s-au zbătut ca peștii pe uscat. Pe lista remarcaților mai trebuie trecuți N’Doye, G. Mureșan, Voiculeț și Zicu, dar nici un stelist! Într-adevăr, Rîpă, Toșca și Varela au mai mișcat, mai ales Varela, numai că linia de fund cîștigă rar un meci. Foarte rar ori niciodată.

Spre lauda lui Ciobotariu, ASA a dovedit organizare, echilibru și devotament. Ea nu și-a pierdut capul nici în momentele, deloc puține, în care presiunea adversă devenise iureș, iar atacul se transformase în asediu. De partea cealaltă, Steaua a continuat să le ducă dorul lui Szukala, Sînmărtean și Keșeru. Pe vremea cînd garnitura din Ghencea zburda în Liga 1, G. Iancu și Vîlceanu, introduși miercuri în disperare de cauză, ar fi prins doar conjunctural, norocos, un loc pe banca de rezerve. În resemnatul lui cuvînt rostit după eșec, Gâlcă însuși s-a referit, e drept, în fugă, la cei 3 plecați. Practic, o dată cu vînzarea acestora, Steaua a început alunecarea pe tobogan, cădere ce iată că nu se mai oprește!

Simplificînd, au impresionat disciplina și rigoarea mureșenilor, la fel cum au dezamăgit neputința bucureștenilor, lipsa lor de inspirație și de vlagă.

Opinia mea e că tînărul arbitru George Găman n-a comis greșeli majore în “finala” Ligii 1. Fără să fiu Gică contra, apreciez că n-a fost penalty pentru Steaua în minutul 81, iar asta din două motive. Unu, pentru că Varela își începuse căderea în momentul contactului cu Sepsi. Doi, pentru că mureșeanul se sprijinea în braț, cu brațul pe pămînt, cînd mingea l-a lovit în mînă. Întrucît a lăsat jocul mai liber, dacă ar fi acordat 11 metri, Găman ar fi scos faza respectivă din context. N-ar fi avut nici o justificare să modifice regula aplicată cu strictețe pînă atunci.

În cazul în care s-ar fi grăbit să fluiere orice intrare, mai degrabă s-ar fi impus ca Găman să dea 11 metri pentru asa în minutul 34, cînd Guilherme l-a tamponat în careu pe Axente, l-a bruscat și l-a trîntit. Tocmai în ideea că o astfel de intervenție s-ar fi sancționat imediat la centrul terenului, obligatoriu, indiscutabil, mi s-a părut mai penalty la Axente decît la Varela.