Perfecționistul
Nu știu cînd am scris întîia oară despre Hagi, iar în clipa de față, aflîndu-mă în vacanță, nici nu pot verifica. Mi s-a stricat internetul. Cred însă că Gică era junior pe vremea aceea, deci trebuie să fi trecut de-atunci […]
Nu știu cînd am scris întîia oară despre Hagi, iar în clipa de față, aflîndu-mă în vacanță, nici nu pot verifica. Mi s-a stricat internetul. Cred însă că Gică era junior pe vremea aceea, deci trebuie să fi trecut de-atunci peste 3 decenii.
Ca unul care a scris mereu cu plăcere despre el, o fac la fel și-acum, deși îmi propusesem să mă relaxez, nu să lucrez. Aici, unde Austria, Elveția și Italia par să stea la șuetă, ninge cu fulgi cît farfuria. O uriașă draperie albă ascunde de ochii turiștilor stîncile troienite ale Alpilor și le conferă un plus de mister.
Nu-s mulți români în zonă, sînt foarte mulți, parcă mai numeroși decît localnicii! Mă simt ca la Sinaia ori la Bușteni, doar că nu e atîta trafic.
CU DOBRIN ȘI BALACI
Acum, cînd Hagi împlinește 50 de ani, printr-o frumoasă coincidență fiind născut în aceeași zi cu Neymar, refuz să răspund ferm la întrebarea dacă el e cel mai mare fotbalist român din toate timpurile. Personal, aș zice da, însă e numai o părere. Nu-s de acord cu ea cei care susțin că Dobrin, Dumnezeu să-l ierte!, a fost mai plin de talent, iar Balaci de imaginație. Că, de fapt, Hagi n-a avut mai mult har, ci doar mai multă șansă, mai mult noroc. A trăit alte vremuri și a prins alte trenuri, inclusiv pe cele care au dus la Madrid și la Barcelona. Cu toate că superlativele adresate Prințului din Trivale și Minunii Blonde se justifică, îndrăznesc să afirm că Maradona din Carpați i-a depășit cu puțin pe amîndoi, fie și numai în ideea că CV-ul lui e mai bogat, mai amplu. Chiar dacă jocul lui Hagi a părut uneori mai sărac, mai nespectaculos. Conștienți că asemenea comparații nu servesc la nimic, vă invit să acceptați că Gică Hagi a fost unic. Inconfundabil, nepereche, motorul și liderul Generației de Aur, ea însăși fără egal în istoria fotbalului nostru. Prin 2000, cînd am spus într-o ședință de redacție că Hagi intră în categoria jucătorilor care apar o dată la 50 de ani, dacă nu și mai rar, destui au ridicat din umeri, iar unii chiar au rîs. De ceva timp însă, îmi dau dreptate din ce în ce mai des.
LALI IANCU
M-am numărat printre cei care, fie și în fugă, l-au cunoscut pe tatăl lui Gică. Mai degrabă simplu, nu era omul cel mai instruit, dar avea un bun-simț și o modestie exemplare. Cel căruia machedonii lui, armânii, îi ziceau Lali Iancu, unchiul Iancu, l-a sfătuit mereu pe Gică să-i respecte pe ceilalți dacă vrea să fie el însuși respectat. Cu toate că Iancu Hagi nu absolvise altă școală decît a vieții, care se dovește uneori cea mai importantă, el și-a învățat copiii, pe Gică și pe surorile acestuia, Elena și Sultana, să nu se mulțumească niciodată cu puțin. Să încerce să fie primii, să se zbată pentru mai mult. Să se agite, să transpire, dar să evite să se transforme în carieriști, în parveniți. Să caute să aibă și să aibă, evitînd însă lăcomia și egoismul. Gică a făcut bine că n-a ieșit din vorba părintelui său. Dacă nu l-ar fi ascultat, n-ar fi reușit să atingă vîrful muntelui, iar meritul lui e cu atît mai mare cu cît el a început urcușul desculț. În cel mai fericit caz, încălțat în teniși.
OSPĂTARUL DE LA IAKI
Să fie vreo 10-12 ani de cînd, într-o vară, am poposit cîteva zile la Iaki, hotelul lui Hagi de pe Litoral, botezat așa după numele celor doi copii ai familiei, Ianis și Kira. Cum Gică, prins cu fotbalul, mai mult lipsea de-acasă, de administrarea hotelului se ocupa pe-atunci, ca și în prezent, soția sa, Marilena. Aceasta se mutase practic la Iaki, pe unde Gică trecea mai mult ca musafir.
Într-o seară, pe terasa de lîngă piscină m-a oprit un chelner și m-a luat direct dacă știu “cînd vine domnul Hagi?”. I-am răspuns că nu-s sigur, dar că e posibil să apară, moment în care ospătarul, bărbat în jurul a 40 de ani, s-a încruntat ușor. Am cerut detalii și le-am primit: “De cîte ori vine, domnul Gică bagă spaima în noi, ne controlează la sînge, ba ne și amendează uneori! E foarte exigent, mai dur decît doamna, caută de praf în fiecare colț, îi verifică pe bucătari, vrea să fie totul în regulă și să meargă strună!”.
Chelnerul s-a întors 10 minute mai tîrziu și, ca să încheie dialogul, a aruncat că “să nu-i spuneți, dar așa e patronul nostru, un perfecționist!”. Dintre atîtea și atîtea caracterizări citite ori auzite despre Gică Hagi, cea a ospătarului din Mamaia mi s-a părut cea mai fidelă. Ora exactă.