Doi nebuni frumoși

Eram decis să scriu că, dintre laureații GSP pe 2014, jucătorul și antrenorul au ca numitor comun elementul că-s cei mai vîrstnici cîștigători ai anchetei inițiate în 1966 și, respectiv, în 2004. Dac-aș fi făcut-o, aș fi greșit în privința […]

Eram decis să scriu că, dintre laureații GSP pe 2014, jucătorul și antrenorul au ca numitor comun elementul că-s cei mai vîrstnici cîștigători ai anchetei inițiate în 1966 și, respectiv, în 2004. Dac-aș fi făcut-o, aș fi greșit în privința lui Sînmărtean, deoarece în 2000, cînd a triumfat pentru a șaptea și ultima oară, Gică Hagi trecuse de 35 de ani. Lucian îi va sărbători pe 13 martie viitor, însă e și el un veteran, mai ales dacă îl scoatem din calcule pe Hagi. Chiar ar trebui, pentru că Gică a venit de pe altă planetă, din altă galaxie.

Interviul pe care Sînmărtean l-a acordat Gazetei de luni, dar care continuă azi, ne-a prezentat un tip lucid, cu capul pe umeri.

Modest și, deopotrivă, conștient de valoarea sa, de aceea uneori teribilist, fițos, cu reacții neașteptate. Pregătit să-și dribleze adversarii, dar și pe el însuși!  Personal, m-a impresionat mărturisirea că “norocul meu a fost soția”.

Mai exact, în 2007, abia operat, Lucian se întorsese fără chef la Bistrița, iar cariera lui intrase într-un picaj ce părea ireversibil. Maria l-a tras însă de mînecă, l-a trezit: “Eu cred în tine, trebuie să-ți revii! Ai primit talent, trebuie să faci și tu ceva, să întorci darul acesta!”. Încă o dovadă că în spatele oricărui bărbat de succes stă totdeauna o femeie puternică, asta e o realitate, nu o glumă.

La rîndu-i, deși intrat în posesia celui de al patrulea trofeu GSP, record în materie, Mircea Lucescu se află în fața unei premiere: e întîia oară cînd publicul îl alege number one! El a mai triumfat în 2004, 2010 și 2012, însă fanii nu l-au scos niciodată pe locul 1! În 2004 l-au plasat după Ando și Zenga, în 2010 l-au preferat pe Pustai, iar în 2012 pe Reghecampf. A rămas cel mai în etate de pe o listă a laureaților pe care mai figurează numele lui Protasov, Olăroiu, Pițurcă, Dan Petrescu (de 3 ori) și Reghecampf.

Cum s-ar explica faptul că suporterii s-au schimbat? Să fi votat de data asta mai puțini steliști, aceștia contestîndu-l tradițional pe tehnicianul care a cucerit titluri cu rivalele din Ștefan cel Mare (1990) și din Giulești (1999)? N-aș zice. Apreciez că mai degrabă Lucescu a convins prin modul în care își slujește meseria. Ca un condamnat pe viață la iubire.

Imaginați-vă că, la cîtă avere a adunat, putea oricînd să se stabilească la Bora Bora, la Vegas ori, ca să nu străbată drum lung, la Antibes sau la Marbella. Dar n-ar mai fi el dacă, la aproape 70 de ani pe care îi va împlini pe 29 iulie, n-ar alerga cot la cot cu jucătorii. Dacă nu s-ar mai oftica la fel într-un meci cu Luțk ori într-unul cu Barcelona și dacă, asemenea unui copil răsfățat, nu i-ar mai reclama pe arbitri că-i poartă sîmbetele, ba și duminicile!

În clipa aceea l-ar trăda pe apucatul care îi declara recent lui Theo Jumătate că i-ar plăcea să moară pe teren! Pe scurt, fără niște nebuni frumoși ca Lucian Sînmărtean și Mircea Lucescu, fotbalul n-ar avea nici atîta forță, nici atît farmec. Iar existența noastră ar fi mai săracă, mai searbădă.