Nu Tadici e problema!

Firește că ne-a dezamăgit locul 9 ocupat de “naționala” feminină de handbal la Euro 2014. Și dacă, oarecum logic, fetele noastre au invocat neșansa din finalurile partidelor cu Danemarca și Ungaria, ne-am întristat foarte tare. Din pricină că meciurile respective […]

Firește că ne-a dezamăgit locul 9 ocupat de “naționala” feminină de handbal la Euro 2014. Și dacă, oarecum logic, fetele noastre au invocat neșansa din finalurile partidelor cu Danemarca și Ungaria, ne-am întristat foarte tare. Din pricină că meciurile respective s-au ratat la potou, dar și din alt motiv. Deoarece am trăit cu senzația, uneori cu certitudinea, că echipa era capabilă de mai mult și, din păcate, n-a dovedit-o.

În urma unui eșec, indiferent de sport, primii care trag ponoasele sînt antrenorii, de aceea toate oalele se sparg acum în capul lui Gheorghe Tadici. Imputîndu-i-se cîte în lună și în stele, e socotit inamicul public numărul 1 al handbalului tricolor! Fără să am pretenții de mare specialist, mi se pare prea mult. Admit că Tadici n-are charismă, că uneori se rățoiește la fete aiurea și atunci lasă impresia, să mă scuze, unui tractorist transpirat și nervos, dar tot e prea mult.

Personal, consider o exagerare să-l punem la zid doar pentru că-i nevoie de un țap ispășitor. Mă gîndesc, sînt eu în măsură să-i reproșez unui antrenor cu atîta experiență că a solicitat time-out într-un anume moment, apoi să fac din asta o întreagă discuție și, încă mai grav, un cap de acuzare?! Zău așa, nu cumva Tadici, de peste 3 decenii pe bancă, știe mai bine decît oricare dintre cei din jur cînd să solicite întreruperea meciului? Despre ce vorbim, îl învățăm pe cocoș la ce oră și cum să cînte cucurigu?!

Părerea mea, a unuia fără veleități de doctor în handbal, e că nu hamletiana întrebare “cu Tadici sau fără Tadici?” ar trebui să-l preocupe în mod special pe președintele federației, Alexandru Dedu. Păstrarea ori înlăturarea tehnicianului de 63 de ani, uzat și obosit în versiunea contestatarilor săi, nu constituie cea mai arzătoare problemă cu care se confruntă fostul pivot, de 3 ori cîștigător al Ligii Campionilor cu Barcelona. E una dintre ele, însă nu-i nici singura și nici cea mai importantă. Sînt convins că nu stă în drum căruța handbalului românesc de Gheorghe Tadici.

O opinie mai largă e aceea că pe semicerc se simte lipsa unui suflu nou, a unei viziuni moderne. Fără investiții serioase, e greu de închipuit, curată utopie, că un sport cîndva în topul mondial va reveni pe culmi. Cînd un club cu anvergura și prestigiul Oltchimului Rm. Vîlcea, o dată finalist și de 4 ori semifinalist al Ligii Campionilor, se desființează, iar fetele o iau care încotro, mă îndoiesc că demonizarea antrenorului “naționalei” feminine înseamnă ieșirea din tunel. Rezolvarea situației.

De pildă, cîtă vreme unei echipe i se permite să înscrie în campionatul intern cîte jucătoare străine vrea, iarăși nu-i în regulă să arătăm cu degetul spre Tadici.

Inconfundabilul Cristian Gațu, șeful FRH pînă în luna februarie a anului în curs, atrăgea atenția asupra riscului ca România să ajungă “terenul de antrenament al danezelor, rusoaicelor și braziliencelor”. Deși noi, cei din afară, ne pricepem la toate și avem soluții pentru toate, de avertismentul lui Gațu trebuie să ținem cont. Chiar e cazul.