Oli și Teja

Cînd se zvonea că Olăroiu e pe cracă în Emirate, unde a căzut cu Al Ahli Dubai, campioana en titre, pe locul 6, iată că tehnicianul român urcă, se remarcă. Vecinii din Arabia Saudită i-au propus, iar Oli a […]

Cînd se zvonea că Olăroiu e pe cracă în Emirate, unde a căzut cu Al Ahli Dubai, campioana en titre, pe locul 6, iată că tehnicianul român urcă, se remarcă. Vecinii din Arabia Saudită i-au propus, iar Oli a primit acordul șefilor săi în acest sens, să conducă “naționala” din Riad la turneul final al Cupei Asiei pe Națiuni. Programată în ianuarie 2015, competiția se va desfășura în Australia.

Acum, evident că nu prea avem motive să ne frecăm mîinile de bucurie. Cum reprezentativa Arabiei Saudite nu-i vreo forță în fotbalul mondial, dimpotrivă, se cuvine să păstrăm măsura. Pe de altă parte însă, deoarece Olăroiu e singurul dintre compatrioți ce ocupă acum banca unei echipe naționale străine, ascensiunea lui merită subliniată. Ar fi o greșeală s-o minimalizăm.

Interesant mi se pare și alt aspect. Într-un recent interviu din Adevărul, Oli a explicat de ce a ratat să-i antreneze pe “tricolori” după despărțirea acestora de Pițurcă. Corect, s-a numărat și el printre selecționerii tatonați, numai că a ieșit repede din cărți. Pasămite, pentru că Al Ahli nu l-a lăsat să plece și, celălalt argument, din pricină că FRF nu și-a permis să-i ofere un salariu cît de cît apropiat de cel din Golf. Eliminînd orice dubiu, Olăroiu a ținut să clarifice situația: “FRF mi-a cerut să vorbesc cu cei de la Al Ahli despre posibilitatea venirii mele la «națională», apoi nu mi-a mai dat nici un semn”  .

Nu pretind că, prin instalarea lui Iordănescu, sub conducerea căruia s-au și cîștigat primele două meciuri, reprezentativa României a făcut un pas înapoi. Sigur n-a pierdut, în ideea că de experiență trebuie ținut cont mereu. E bine să se știe însă că Olăroiu n-a mai ajuns la “națională” deoarece onor conducerea federației nu l-a dorit cu adevărat. A zis că-l vrea numai de ochii și de gura lumii. În realitate, nu l-a vrut.

Discutînd despre tehnicieni, precizez că nu l-am cunoscut personal pe Mihai Teja, 36 de ani, despre care se aude că va prelua curînd pe Dinamo, chiar zilele acestea. Firește, ca unul care știu că a absolvit Școala de la Coverciano și că s-a descurcat de minune în cele 11 luni petrecute pe banca lui U Cluj, îl cred pe Andrei Vochin cînd îl recomandă ca pe unul dintre vîrfurile tinerei generații. Deși nu l-am întîlnit niciodată, îi urez, de va fi cazul, să aibă succes în Ștefan cel Mare.

M-a surprins însă, mărturisesc, ușurința cu care promițătorul Teja s-a arătat dispus să renunțe la postul de “principal” al Under 21. Această echipă ar trebui să fie a doua cea mai importantă a țării, anticamera reprezentativei A, dar nu e. Din păcate, e subestimată. Tratată ca o escală, ca o haltă. Luată la preț de matineu. Dovadă că, la cea dintîi solicitare a unui club, ba încă a unuia cu destule necazuri, pînă și un tip de reală perspectivă, unanim lăudat, se gîndește s-o abandoneze!

Nu-l acuz pe Teja, nici pe Burleanu și nici pe cei din jurul lui. Cred că e o vină mai largă aceea că “naționala” de tineret continuă să fie privită ca o cenușăreasă. Ca o manta de vreme rea, ca o variantă de avarie. Această optică trebuie urgent schimbată.