Penalty-ul de la Craiova

Observația că Steaua a scos-o pe Craiova din Cupă folosind rezervele nu-i cea mai corectă. Într-adevăr, campioana a lăsat cîțiva titulari acasă și cîțiva pe bancă, dar și din formația olteană au lipsit Achim, Acka, Bancu, Curelea și Rocha, aproape […]

Observația că Steaua a scos-o pe Craiova din Cupă folosind rezervele nu-i cea mai corectă. Într-adevăr, campioana a lăsat cîțiva titulari acasă și cîțiva pe bancă, dar și din formația olteană au lipsit Achim, Acka, Bancu, Curelea și Rocha, aproape jumătate de echipă. Steaua a jucat mai bine prima repriză, după care meciul s-a echilibrat și, clonă, neclonă, Craiova a opus o dîrză rezistență. A și presat uneori, obligîndu- l pe Gâlcă să-i introducă după pauză pe Chipciu, pe Sînmărtean și pe Ad. Popa.

Totuși, deși obținută la limită, tîrziu, și grație unei decizii de arbitraj controversate, victoria Stelei trebuie socotită meritată. La mustață, dar meritată.

Partida s-a decis în urma unui penalty dictat de Al. Tudor și transformat de Rusescu în minutul 69. După ce am văzut și revăzut înregistrarea, înclin să le dau dreptate lui Crăciunescu și lui Porumboiu că nu se impunea acordarea loviturii de la 11 metri. Opinia pleacă de la faptul că, în ciuda neglijenței lui Bălgrădean, Rîpă și-a început căderea înaintea eventualului contact cu portarul advers. Asta în măsura în care chiar a existat un contact. Aflat recent într-o situație similară, Cr. Tănase n-a primit penalty la Tg. Mureș, ci cartonaș galben pentru simulare!

Știu că Ion Crăciunescu e craiovean și, încă mai mult, nașul lui Cîrțu, cel care s-a rățoit de mama focului la Al. Tudor în finalul partidei . Ca atare, ex-președintele CCA, pe lîngă că strîmbă din nas la ce se petrece în arbitrajul nostru, n-ar fi un tip credibil în acest caz. Gîndesc însă că, dacă s-a dovedit mereu obiectiv cu propriu-i fiu, cu Teo, de ce n-ar fi la fel și față de finul său?! La rîndu-i, Porumboiu e străin de orice partizanat.

Revenind, nu-i reproșez lui Tudor lovitura de la 11 metri, hotărîre grea și discutabilă, dar mi-e teamă că el a greșit în clipa în care a luat o decizie capitală fără să fie foarte sigur pe el. Cînd nu-i pe deplin convins, un arbitru mare se abține să fluiere. Plus că, parcă-i un făcut, lui Tudor i se întîmplă toate belelele!

Altminteri, le înțeleg tristețea lui Pavel Badea și Gică Craioveanu, ba le-o și respect, însă apreciez că internaționalii de odinioară ai Băniei au exagerat ridicînd înfrîngerea și eliminarea la rang de tragedie. În realitate, “nu Tudor s-a calificat în semifinale” (Badea) și nici nu “și-a bătut joc de un oraș întreg” (Craioveanu). Prietenul Bădiță e pe lîngă subiect și cînd susține, referitor la penalty, că “mingea ieșea afară și nu avea cum să fie pericol pentru poarta noastră”. Eronat, mingea se găsea în teren și, indiferent de poziția ei, orice neregularitate comisă în careu se cerea sancționată.

Remarcînd atitudinea de domn a lui Gâlcă, “Nu mă pronunț deoarece de pe margine n-am văzut bine faza”, închei cu o nedumerire. Cine a delegat la Craiova un “central” bucureștean și nu, mai logic, pe Balaj ori pe Hațegan, cel mai în formă și, respectiv, cel mai sus cotat arbitru român al momentului?! La antecedentele lui Tudor cu Steaua, căci a rămas de pomină meciul de 3-1 cu CFR din 2008 cînd le-a refuzat clujenilor două penalty-uri vizibile din avion, șefii CCA erau datori să fie mai atenți, mai prevenitori. Poate și Tudor, dar șefii CCA cu certitudine au vărsat călimara!