Gulliver și pisicile negre

În iunie curent, cînd a ajuns de la Manchester City la Sunderland, în nord-estul Angliei, Costel Pantilimon a sosit ca rezervă a italianului Mannone. Nimic deosebit. Născut pe 1 februarie 1987 la Bacău într-o familie de surdomuți, portarul de 2,03 […]

În iunie curent, cînd a ajuns de la Manchester City la Sunderland, în nord-estul Angliei, Costel Pantilimon a sosit ca rezervă a italianului Mannone. Nimic deosebit. Născut pe 1 februarie 1987 la Bacău într-o familie de surdomuți, portarul de 2,03 metri, cel mai înalt jucător din campionatul insular, se obișnuise cu statutul de rezervă. În 3 sezoane petrecute la City, apărase numai de 7 ori în Premier League! Pierduse concurența cu Joe Hart. Deloc surprinzător însă deoarece Hart era number one în “naționala” Albionului.

Istoria părea să se repete și la The Black Cats din Sunderland. Numai că după 0-8 la Southampton și 0-2 acasă cu Arsenal, tehnicianul uruguayan Poyet, cîndva coleg cu Dan Petrescu pe Stamford Bridge, a renunțat la Mannone în favoarea lui Panti și a reușit cu el s-o încurce în weekend pe Chelsea, 0-0 cu trupa lui Mourinho!  Chiar mai mult. Titular în ultimele 4 partide, care au însemnat o victorie și 3 egaluri, Gulliver a primit doar două goluri, unul din penalty și altul de la un coechipier!   Din nou mai mult: Pantilimon a rămas unicul goalkeeper căruia Chelsea nu i-a marcat gol în această stagiune de toamnă, asta luînd în calcul toate competițiile, inclusiv Liga Campionilor!

“Iubesc să-l văd în poartă pe Pantilimon. E un uriaș și nu-i nici o surpriză că echipa a început să nu mai ia gol cu el între buturi”, astfel a rezumat Nial Quinn evoluțiile din ce în ce mai sigure ale compatriotului nostru. Știți cine-i Quinn? Internațional irlandez cu 92 de selecții, a îmbrăcat tricoul lui Arsenal, al lui Man City și, în peste 200 de întîlniri, al lui Sunderland, pentru care a lucrat apoi ca manager și chairman.

În prezent, comentează pentru televiziunea Sky Sports, posedă cai de curse, conduce Fundația Sir Bobby Robson pentru depistarea și tratarea cancerului, e o adevărată legendă dincolo de Canalul Mînecii. Laudele lui reprezintă, indiscutabil, o carte de vizită convingătoare.

Din păcate, majoritatea veștilor ce ne parvin de-afară lasă de dorit. Contra și Getafe au cedat pe teren propriu. Șahtiorul lui Mircea Lucescu se află la 5 puncte în spatele Kievului. Lui Dan Petrescu i s-ar pregăti rezilierea contractului în Golf, unde nici un antrenor român nu se simte bine! Nici Reghecampf, nici Pițurcă și nici măcar Olăroiu, altădată pe cai mari. Rădoi e fluierat la scenă deschisă de suporterii lui Al Ahli etc., tocmai de aceea merită să insistăm asupra ascensiunii lui Panti și s-o salutăm. Și dacă se va întîmpla, punînd răul înainte, ca el să se întoarcă pe banca pisicilor negre, actualul moment se cere neapărat consemnat.

Chiar nu trebuie trecut cu vederea.

Fără să fac pe moralistul, vă invit să realizați ce se ascunde în spatele titularizării la Sunderland a celui ce a strîns 19 meciuri și ca “tricolor”. Cît talent și cîtă răbdare, cîtă stăpînire de sine și cît efort. Pentru că e greu să răzbești în fotbalul britanic, dar să te impui și mai greu. Infinit mai greu.