Boier Danciu

Luni seara, cînd l-am prezentat pe invitatul Tribunei Zero de la EuropaFM, am spus despre Ionel Dănciulescu că reprezintă “una dintre figurile emblematice ale fotbalului nostru”. Chiar nu înfloream din moment ce, pe lîngă 12 trofee cucerite într-o carieră de […]

Luni seara, cînd l-am prezentat pe invitatul Tribunei Zero de la EuropaFM, am spus despre Ionel Dănciulescu că reprezintă “una dintre figurile emblematice ale fotbalului nostru”. Chiar nu înfloream din moment ce, pe lîngă 12 trofee cucerite într-o carieră de 20 de ani, titluri de campion cu Steaua și cu Dinamo, Dănciulescu a strîns cele mai multe meciuri din istoria primei divizii (515) și e vicegolgeterul all-time al competiției respective, cu 214 goluri.  Îl are înainte numai pe legendarul Dudu Georgescu.

Evident, cu trecerea vremii, se mai pierd detalii și se mai uită onoruri. Niciodată însă cele de mai sus, menite să-l instaleze pe autorul lor în mitologia sportului și, nu mai puțin important, în admirația publicului. Cu siguranță știți că Dănciulescu a devenit deunăzi, ulterior retragerii lui Flavius Stoican, antrenor la FC Dinamo. Într-adevăr, unul fără patalama, căci va primi licența PRO abia la sfîrșitul lui 2015, dar care, abandonînd costumul de director general, s-a îmbrăcat în trening și beneficiază de toate prerogativele funcției.

În plus, se bucură și de sprijinul unicului Cornel Dinu, de regulă exigent, adesea chiar caustic, cu tehnicienii din Groapă: “Dănciulescu e pariul meu. Cred cu tărie că poate ajunge un antrenor foarte bun”.

Probabil, știți și că Dănciulescu a debutat cu dreptul pe banca roș-albilor. Dinamo a învins vineri la Mediaș, 2-1 cu Gaz Metan, la capătul unei întîlniri pe parcursul căreia gazdele, amenințate cu retrogradarea, și-au vîndut foarte scump pielea. După meci, oricare alt tehnician s-ar fi lăudat, fie și tangențial, indirect, aluziv, cu un succes pe cît de prețios, pe atît de greu obținut. Nu însă și Dănciulescu, care a declarat că “această victorie muncită e întîi a băieților și apoi a lui Stoican, deoarece eu n-am putut schimba mare lucru în 8 zile”.

La radio, Danciu a rămas ferm pe poziție. Întrebat dacă regretă plecarea predecesorului său, a răspuns “Dacă era după mine, nici nu trebuia să plece”, adăugînd că “l-aș vrea oricînd înapoi” Unii zic că Dănciulescu exagerează cu modestia și leagă atitudinea lui de sentimentul de îndoială, chiar de teamă, în condițiile în care s-ar cuveni ca fiecare să fie conștient de propria-i valoare și să se poarte în consecință.

Căzînd în cealaltă extremă, alții pretind că afișarea unei modestii excesive e semn de prea multă și nejustificată siguranță de sine, de trufie.  Poate da, poate nu, îi las pe cititori să judece. Altminteri, deși îi doresc să ajungă un tehnician pe măsura jucătorului care a fost, nu bag mîna în foc că se va întîmpla așa. Viața e, cunoașteți cita-tul, complexă și plină de aspecte.

Sînt însă pe deplin convins, gata să pariez și eu, că fotbalul a cîștigat un antrenor binecrescut, manierat. În privința asta, merg cu ochii închiși pe mîna lui Dinu!