Evident mai bine decît cu Pițurcă!
Să nu ne umflăm în pene că i-am învățat minte pe danezi și ne-am răzbunat pe ei deoarece, față de cei 14 jucători cu care a cîștigat vineri la Belgrad, Morten Olsen a introdus la București doar 7. Pe restul […]
Să nu ne umflăm în pene că i-am învățat minte pe danezi și ne-am răzbunat pe ei deoarece, față de cei 14 jucători cu care a cîștigat vineri la Belgrad, Morten Olsen a introdus la București doar 7. Pe restul senatorilor de drept i-a menajat. Ca atare, deși n-am bătut Danemarca II, cum s-a mai scris și vorbit, chiar n-are rost să transformăm o victorie de rutină într-o epopee. Am învins, bravo nouă, dar pe cine?!
În plus, cînd am prezentat formația vizitatoare ca lider al grupei 1 de calificare la Euro 2016, devansînd Portugalia, Albania, Serbia și Armenia, n-am mințit. Atît că am omis amănuntul că ea a adunat 7 puncte din 4 partide, în timp ce Portugalia a strîns 6 din 3 meciuri, iar Albania
4 din două! Am precizat asta nu pentru a minimaliza succesul “tricolorilor”, ci pentru a lămuri pe ce picior dansăm. N-ajută nimănui să se creadă mai frumos decît e. Și nici mai deștept.
Altminteri, trupa lui Iordănescu a trecut de garnitura lui Olsen la pas. România s-a desprins abia în repriza secundă, dar absolut meritat, logic, evident. Ea a etalat un fotbal ofensiv și plăcut ochiului, mai deschis și mai atractiv decît, opinia mea, pe parcursul ultimului mandat al lui Pițurcă. Nu c-aș pune la zid, disprețuindu-l, stilul dinainte, mai închistat, posac. Îl găsesc însă superior pe actualul din considerentul că “naționala” a ajuns să țină liniile sus, să execute un presing riguros, să accelereze pe benzi, să renunțe la pasele moarte etc. Bref, joacă mai repede și mai direct, mai agresiv. Abordare modernă.
Ea a început să arate ambiție și concentrare, ceea ce, de regulă, n-avea în “amicale”. Nu mă arunc la vorbe mari și nici să mă grăbesc, însă venirea lui Iordănescu a schimbat jocul, cu toate că unii l-au taxat pe General ca un antrenor de modă veche, chiar depășit. E clar că scepticii s-au înșelat, dar să mai așteptăm. Drumu-i lung.
Ignorînd ironia că “tricolorii” au putut iuți și diversifica atacul din motiv că le-au lipsit “frînarii” Tănase și Stancu, mai ales stelistul, să notăm că testul cu danezii s-a cîștigat în repriza secundă. Concret, după ce magicianul Sînmărtean fusese înlocuit cu muncitorul Chipciu. Să admitem că, parcă mai previzibil și mai egoist ca în celelalte partide ale stagiunii, Sînmărtean n-a mai strălucit.
N-ar trebui să intrăm însă în alertă și, cu atît mai puțin, în panică. Oricărei vedete i se întîmplă să prindă o zi mai proastă. Nu-i nici o nenorocire, starul își va reveni cu cel dintîi prilej.
Dimpotrivă, apreciez că ar fi cazul să ne bucurăm deoarece succesul realizat în condițiile absenței cîtorva posibili titulari, între care D. Goian, D. Grigore, Torje, Tănase, Stancu, Rusescu și Marica, atestă că Iordănescu dispune de un 11 competitiv, dar și de un lot redutabil. Dovadă și lista marcatorilor, în sensul că “dublele” au fost înscrise de fiecare dată de către altcineva: Stancu în Finlanda, Papp cu Irlanda de Nord, Keșeru cu Danemarca. Fără să insist asupra ideii că l-aș fi văzut pe Keșeru, marți, autorul unor goluri de virtuoz, folosit mai mult și mai des, nici nu renunț la ea. Dar pe margi-nea subiectului respectiv, și nu numai, vom mai discuta.