Cine nu l-a dorit pe Dan Petrescu?

Acum o lună, pe cînd Pițurcă amenința că va părăsi “naționala” în plină campanie pentru Euro 2016, Gazeta a inițiat o anchetă cu privire la viitorul selecționer. Fără falsă modestie, n-a fost un sondaj oarecare, ci unul serios, din moment […]

Acum o lună, pe cînd Pițurcă amenința că va părăsi “naționala” în plină campanie pentru Euro 2016, Gazeta a inițiat o anchetă cu privire la viitorul selecționer. Fără falsă modestie, n-a fost un sondaj oarecare, ci unul serios, din moment ce s-au contabilizat 24.996 voturi. Clasamentul a arătat 1. Dan Petrescu 37% din sufragii (9363), 2. Olăroiu 21% (5454), 3. Bölöni 17% (4394), 4. Reghecampf 10% (2419), 5. Contra 7% (1509), 6. Hagi 5% (1136), 7. Iordănescu 3% (721).

Victoria lui Petrescu n-a surprins deoarece favoritul suporterilor întrunea toate calitățile cerute. La 46 de ani, era un antrenor matur și galonat . Cîștigase titlul în România cu Unirea Urziceni (2009), fusese vicecampion al Poloniei cu Wisla Cracovia (2006), promovase pe Kuban Krasnodar în prima ligă rusă (2010) etc. Mai prezenta avantajul de a fi jucat fotbal la cel mai înalt nivel, 5 sezoane la Steaua și 5 la Chelsea, iar în “națională” evoluase de 95 de ori. Din păcate, argumentele respective nu-i vor fi folosit .

Într-un final, ca să scurtez povestirea, după ce președintele Răzvan Burleanu s-a deplasat la Kiev și a luat act de refuzul lui Mircea Lucescu, căruia patronul lui Șahtior nu i-a permis să plece, conducerea FRF l-a pus șef al “tricolorilor” pe Anghel Iordănescu. Întrucît meciul oficial cu Irlanda de Nord, programat vinerea aceasta, se apropia cu pași repezi, numirea s-a produs, evident, și sub presiunea timpului. Neașteptat însă, deoarece invariabil vorbise despre nevoia instalării unui tehnician tînăr, Burleanu a ales soluția cea mai la îndemînă și cea mai ieftină.

Direct sau prin intermediul apropiaților săi, președintele a dat de înțeles că ar fi luat legătura cu cei plasați înaintea Generalului în sondaj, doar că, spre mîhnirea lui, a găsit numai uși închise. Printre altele, s-a insinuat că Petrescu n-ar primi postul fiind sub contract cu Al-Arabi din Qatar. Și că, oricum, ar strîmba din nas la un salariu modic, cîtă vreme în Golf încasează două milioane de dolari anual ori, conform altor surse, în jur de trei!  Auzind asta, votanții lui au zîmbit strîmb și s-au împăcat cu ideea că Dan Petrescu e un tehnician scump, dar și pricinos, greu de mulțumit.

Deunăzi, cînd cel desemnat de GSP antrenorul român al anului în 2008, în 2009 și în 2010 a revenit în țară într-un moment în care îi merge însă rău în Qatar, unde e pe locul 8, la 12 puncte distanță de Al-Sadd , am rămas șocați aflînd chiar de la Dan Petrescu că, de fapt, nu l-a contactat nimeni ca să-l întrebe dacă ar vrea să vină la “națională”! Cu alte cuvinte, lăsînd impresia că au încercat fără succes, Burleanu și ai săi i-au indus în eroare pe iubitorii fotbalului. I-au mințit prin omisiune.

Nu pretinde nimeni, iar eu sînt ultimul, că părțile ar fi bătut palma. Că ar fi convenit asupra clauzelor unui eventual acord, mai ales că-i dificil de negociat cu Dan Petrescu, foarte dificil.

Într-adevăr, Burleanu nu era obligat să-l convingă pe acesta să semneze, dar avea datoria să-l contacteze pe favoritul suporterilor. Cum trebuia s-o facă și n-a făcut-o, a indus în eroare opinia publică. A mai păcălit-o o dată.