Keșeru și Filip, restul datori!

De acord cu antrenorul Stelei că vîntul puternic și ploaia torențială i-au împiedicat pe elevii lui să arate tot ce știau, de ce erau în stare, în deplasarea din Portugalia. Dar nu împărtășesc părerea lui Gâlcă, exprimată după partidă și […]

De acord cu antrenorul Stelei că vîntul puternic și ploaia torențială i-au împiedicat pe elevii lui să arate tot ce știau, de ce erau în stare, în deplasarea din Portugalia. Dar nu împărtășesc părerea lui Gâlcă, exprimată după partidă și repetată ulterior, că Steaua merita să cîștige returul cu Rio Ave! Dimpotrivă, logic ar fi ca Steaua să admită că a avut șansă. O echipă care egalează în prelungiri, ce a reușit Filip în minutul 90+4, se poate socoti norocoasă. Vrea, nu vrea, trebuie să se considere așa.

Veți replica însă că, după ce a deschis scorul, Rio Ave a luat conducerea cu 2-1 dintr-un penalty scos din burtă de arbitrul Borski, mai vechi client al campioanei noastre. Corect, polonezul s-a grăbit să dicteze 11 metri, deși am auzit specialiști susținînd că a avut acoperire regulamentară.  Concret, Tarantini a exagerat ținerea și a dramatizat căderea, dar Papp și-a încolăcit adversarul și l-a tras de umăr în jos. Fie forță disproporționată, fie neglijență, fie ambele, deci posibil penalty!

Dincolo de această fază controversată, s-ar cuveni să apreciem că rezultatul obținut de Steaua la Vila do Conde a fost peste prestația echipei. O prestație de nota 6 spre 7, modestă , dar scuzabilă și în ideea răspunsului dat de Rio Ave, o garnitură harnică și ambițioasă. Oricum, nu atît de slabă cît au taxat-o unii.

Steaua a avut destule probleme, create și de ea însăși, deoarece nu i-a ieșit jocul la mijloc, unde Sînmărtean, Chipciu și Cr. Tănase au rămas datori. În măsura în care cei dintîi au reclamat starea vremii și a terenului, Tănase a lăsat impresia aceluiași fotbalist de salon, previzibil și fără explozie, lesne de citit și de blocat. A transpirat, dar cu folos minim. Din pricina serviciului defectuos, al mijlocașilor, vîrful Keșeru a primit foarte puține mingi. Ia calculați, ce realizări deosebite a avut golgeterul stelist în afara superexecuției de la 1-1?! De numărat pe degetele unei mîini, atît.

Centrînd la golul-spectacol al lui Keșeru și izbutind egalarea din final, Lucian Filip a fost considerat, absolut just, MVP-ul partidei. Din nou de acord, dar cu observația că, deși eroul întîlnirii, Filip s-a dovedit mai bun în faza de atac decît în cea de apărare. În ultima s-a mai bîlbîit, s-a plasat uneori greșit, de aceea n-aș fi convins că Gâlcă, evident inspirat în titularizarea lui Filip, chiar a găsit înlocuitorul ideal pentru Latovlevici. Să avem răbdare, Lucian cel mic să mai demonstreze.

În sfîrșit, e greu de priceput cum jucători valoroși ca Szukala și Prepeliță, cu vastă experiență, se expun în așa fel încît, aflați în buza suspendării, să ia ușor cartonașul galben care să-i trimită în tribună pentru meciul următor. Concret, pentru duelul de la Aalborg, decisiv în perspectiva calificării și pe parcursul căruia absența celor doi se va resimți, va costa. La luciditatea băieților săi, la nevoia lor de a se autocontrola, Gâlcă mai are de lucrat.

Pentru că a iubi pe cineva, valabil și pentru suporterii roș-albaștri, înseamnă să-i vezi nu doar calitățile, ci și defectele. Chiar dacă primele sînt, cazul Stelei, mai numeroase.