Doru Isac s-a sucit!

Pe 14 octombrie, după ce selecționata de care se ocupa a ratat lamentabil prezența la Euro 2015, Doru Isac afirma că “era un obiectiv personal să calific echipa. N-am reușit, normal că voi pleca”. Se anunța o ieșire decentă din […]

Pe 14 octombrie, după ce selecționata de care se ocupa a ratat lamentabil prezența la Euro 2015, Doru Isac afirma că “era un obiectiv personal să calific echipa. N-am reușit, normal că voi pleca”. Se anunța o ieșire decentă din scenă, sin
gura onorabilă pentru tehnicianul sub a cărui conducere Under 19 a pierdut pe linie meciurile susținute: 0-6 cu Anglia, 0-1 cu Moldova, a treia înfrîngere din istoria întîlnirilor cu formațiile de peste Prut indiferent de eșalon, 0-1 cu Cipru, 
0-1 cu Muntenegru și 1-3 cu Georgia , ultimele 
3 partide disputate în cadrul turneului pentru CE găzduit de Georgia.

Între timp însă, Isac s-a întors cu 180 de grade. S-a sucit! S-a lămurit că “aș fi un laș să plec acum” și a completat cu “dacă se va ajunge (n.a. în Comisia Tehnică din FRF) la concluzia că plecarea mea va rezolva toate problemele la acest nivel, aș fi primul care s-ar bucura ca lucrurile să meargă perfect fără mine”.

Să mă scuze cel în cauză, dar argumentul 
lui e tras de păr. Forțat fie și numai pentru că demiterea unei persoane, indiferent care, nu-i în măsură să îndrepte toate relele dintr-un domeniu. Rezolvă cîte ceva, mai mult ori mai puțin, dar nu totul. În cazul lui U19, chestiunea e mai simplă: selecționatei respective îi trebuie un antrenor care să mai și cîștige, nu doar să ia bătaie după bătaie și de la cine?! De la Cipru și de la Moldova, nu de la Germania și de la Spania, eșecuri cu niște adversari mai slab cotați.

Concret, despre asta vorbim și n-ajută cauzei eventuala mutare a mortului pe Academiei, ascunderea adevărului. Iar însușirea unui basm de adormit copiii nici atît.

Personal, mai degrabă mă amuză schimbarea la față a personajului. În fond, ce să-i pre
tinzi unuia care pînă la 52 de ani, împliniți de D.I. pe 14 iulie, n-a antrenat nicăieri ca principal?! Pentru că deși minte că a colaborat cu Arsene Wenger, poreclitul “Isac de box” n-a depășit în carieră stadiul de secund. A lucrat, printre altele, cu rezervele lui Nancy, la Rissho Univer
sity din Japonia, la Clementi Khalsa din Singa
pore, la Umm Salal din Qatar și în alte locuri 
de joacă și de recreere, niciodată mai sus! Îmi cer din nou scuze, dar cum să-l consideri antrenor pe unul care n-a antrenat pe nimeni în viața lui, ce să aștepți de la el?!

Oameni serioși îmi spun însă că Doru Isac ar fi un tip subțire și plăcut, un teoretician valoros. Merg pe mîna lor, deși aroganța acestuia cum că a revenit în România ca să exceleze, bună glumă!, mi-a lăsat un gust amar în condițiile în care pîrîtul tehnician s-a făcut de rîs cu vîrf și îndesat.

Dacă e tobă de carte, că doar nu degeaba 
și-a luat doctoratul în “analiza cognitivă a fotbalului” la o universitate niponă, atunci puneți-l să predea la Școala de Antrenori! Dați-i ore ca să-și păstreze omul serviciul și leafa, desemnați-l să conferențieze, să țină lecții, dar luați-i echipa, nu mai ezitați! Nu-i mai permiteți acestui loser, care se crede cel mai deștept, să se mai joace cu viitorul unor tineri!

Evident, fiecare are dreptul la o a doua șansă. Atît că lui Doru Isac i s-au oferit prea multe și le-a irosit. Să fie sănătos!