Ideea fixă Bogdan Stancu

Nu-i cazul să închinăm ode victoriei de la Helsinki. Repet ce-am scris după meci, AM BĂTUT O ECHIPĂ DE MÎNA A DOUA SPRE A TREIA, să nu deschidem dansul! Totodată însă, succesul de marţi nu trebuie minimalizat cîtă vreme Olanda […]

Nu-i cazul să închinăm ode victoriei de la Helsinki. Repet ce-am scris după meci, AM BĂTUT O ECHIPĂ DE MÎNA A DOUA SPRE A TREIA, să nu deschidem dansul! Totodată însă, succesul de marţi nu trebuie minimalizat cîtă vreme Olanda a pierdut în seara precedentă la Islanda, iar ditamai Germania s-a chinuit acasă cu Irlanda!

Cînd pînă şi campioana lumii, recent învinsă de Polonia, a ajuns să rătăcească prin tunel, evident că deruta ei constituie încă o probă că ierarhiile din fotbal se modifică rapid. Într-o lume presărată cu surprize, incluzînd aici şi eşecul Spaniei în Slovacia, „tricolorii” au meritul de a ne fi scutit de palpitaţii.

Triumfînd la Helsinki, izbîndă venită la ţanc după egalul cedat Ungariei la Bucureşti, Piţurcă LE-A DAT CU TIFLA NUMEROŞILOR SĂI CONTESTATARI. Care nu se arată deloc impresionaţi de faptul că tehnicieni reputaţi, între care şi Paatelainen, îl laudă pe selecţionerul român. Îi priveşte pe Ienei, pe Iordănescu, pe Stoichiţă şi pe ceilalţi, par să spună căutătorii de noduri în papură, e treaba lor, dar noi ştim cel mai bine, noi ne pricepem cel mai bine!!! I-aş invita pe aceştia să mai aibă şi îndoieli, nu doar certitudini.

Dacă Piţurcă a încurcat socotelile în partida cu ungurii, contra nordicilor i-a ieşit ca la carte. Conştient că jocul lent şi previzibil din prima repriză nu duce nicăieri, A GÎNDIT BINE ŞI A MUTAT INTELIGENT după pauză. Cum scopul lui primordial era să obţină 3 puncte şi, facultativ, să ofere spectacol, e clar că şi-a îndeplinit misiunea.

Pe de-o parte, a apelat la Sînmărtean exact cînd „naţionala” a simţit nevoia prezenţei liderului ei. Magicianul a intrat, a servit două pase de gol şi, între ele, a provocat eliminarea unui adversar. Din clipa în care Finlanda a rămas în 10, a fost limpede că balanţa s-a înclinat decisiv şi că partida s-a sfîrşit. Aşadar, O REVERENŢĂ ANTRENORULUI pentru modul în care a gestionat indispoziţia lui Sînmărtean. În general, relaţia cu acesta, jucător cu personalitate, mai greu de mulţumit.

O bilă albă i s-ar cuveni deoarece a insistat, SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR, pentru Bogdan Stancu, autorul golurilor de marţi. Deşi fanii Stelei i-au cerut să-l titularizeze pe Keşeru, golgeterul Ligii 1, ba l-au şi atacat vehement pentru ceea ce au numit ei ideea fixă Stancu, obsesie vecină cu psihoza, Piţurcă a ţinut-o pe-a lui pînă la capăt. A INSISTAT ŞI A CÎŞTIGAT, prilejul ideal să le mai închidă o dată gura pretenarilor.

Închei citînd de pe site-ul Gazetei rîndurile semnate adrian 1984: „Oricît de hulit e Piţurcă, toţi cei care îl înjură şi îl vor plecat se vor lămuri că ERA CEL MAI ÎN MĂSURĂ SĂ FIE SELECŢIONER ÎN MOMENTUL ACTUAL (subl.mea). La ce jucători avem, nici Van Gaal n-ar scoate mai mult. Jucăm urît, nici mie nu-mi place, dar asta e marfa”. Puțină, sărăcăcioasă.

Mărturisesc că sînt de aceeaşi părere. Cred că, în ciuda încăpăţînărilor, ciudăţeniilor şi orgoliilor lui Piţurcă, plecarea sa n-ar trebui să ne bucure. Aştept represaliile.