Răbdare pentru Simona!

Acum cîteva luni, semnam editorialul intitulat “Psihoza Halep”. Atunci, ca și acum, nu mă consideram specialist în tenis, deși sportul respectiv se conduce după reguli mai degrabă simple. Plus că, la fel cum, trufaș, tot românul crede că s-a născut poet, […]

Acum cîteva luni, semnam editorialul intitulat “Psihoza Halep”. Atunci, ca și acum, nu mă consideram specialist în tenis, deși sportul respectiv se conduce după reguli mai degrabă simple. Plus că, la fel cum, trufaș, tot românul crede că s-a născut poet, fiecare trebuie să fi jucat măcar un set, două în viață!

Apreciam pe 10 iunie că ascensiunea Simonei ne-a entuziasmat mai tare decît se cuvenea, fie și din motivul că, în ciuda prezențelor în finalele de la Madrid și Roland Garros, constănțeanca nu cîștigase, și nici nu va cîștiga pînă azi!, vreun turneu de Grand Slam.  Lăudînd talentul și perseverența domnișoarei Halep, mulțumindu-i și felicitînd-o, invitam la răbdare, la măsură. Rezerva mea a deranjat și m-am ales cu un val de reproșuri pe blog. Cu același prilej, observînd că “ne grăbim să-i ridicăm statuie”, avertizam că înaintea Simonei se întinde un drum presărat cu obstacole și capcane.

Din păcate, ultimele ei evoluții mi-au dat dreptate. Ajunsă numărul 2 mondial grație victoriilor, dar și unui concurs de împrejurări favorabil, Halep a pierdut din ce în ce mai des și mai surprinzător. A ieșit din “sferturi” la Cincinnati, din turul 2 la New Haven, din 3 la Flushing Meadows și, recent, din 2 la Wuhan, eșecuri din pricina cărora riscă într-un viitor apropiat să cadă în ierarhia WTA. N-ar fi asta cea mai mare nenorocire de pe pămînt. În fond, constanța nu-i prima calitate a jucătoarelor din elită. Inclusiv Serena Williams, șefa clasei în momentul actual, se mai poticnește uneori la figurat și alteori la propriu.

Mai trist e însă că tocmai cei care îi dedicau ode Simonei au început s-o vorbească  pe la colțuri.  Pasămite, și-a luat-o în cap, banii au schimbat-o în rău, s-a lăsat pe tînjală, nu mai transpiră suficient etc., cunoașteți stilul. Peste noapte, admiratorii ei s-au transformat în contestatari, dovadă că un vechi prieten, care stătea nopțile s-o aplaude pe Halep, mi-a transmis după ce Muguruza a bătut-o în China că “Simona m-a dezamăgit și am scos-o definitiv de la suflet!”.

Cum am cerut răbdare în iunie, cer și acum. Înțelegere și sprijin  moral pentru o tenismană de 23 de ani, îi va sărbători chiar sîmbătă, care resimte saltul de la jucătoarea de provincie la primadona mitraliată cu blitz-uri lîngă Tour Eiffel! Resimte saltul și-l acuză! De imaginat că ei noile obligații, sesiunile nesfîrșite de interviuri și de autografe, participările obligatorii la evenimentele sponsorilor, aparițiile televizate și așa mai departe, au scos-o din ritmul obișnuit. Au derutat-o, au împovărat-o.

Adesea e mai ușor să trăiești ca un oarecare decît să fii cineva, iar constănțeanca are nevoie de timp spre a se acomoda cu condiția de superstar. Dacă e numai atît, problema nu va întîrzia să se rezolve și Simona să reconfirme. Dacă e însă altceva, ar trebui să știe și să găsească soluții cei din anturajul ei, care mi se par, opinia unui nespecialist, prea mulți. Dar unde-i pîine caldă, totdeauna e coadă!