Trădarea lui Miriuță
Într-o recentă conferință de presă, Vasile Miriuță s-a arătat dispus ca în perspectiva meciului cu Ungaria din 11 octombrie să-l ajute pe selecționerul Attila Pinter!
“Da, voi discuta cu el și îi voi da orice informație de care va avea […]
Într-o recentă conferință de presă, Vasile Miriuță s-a arătat dispus ca în perspectiva meciului cu Ungaria din 11 octombrie să-l ajute pe selecționerul Attila Pinter!
“Da, voi discuta cu el și îi voi da orice informație de care va avea nevoie”, ar fi spus antrenorul CFR-ului, cuvinte reproduse a doua zi în toate ziarele. Inclusiv în Gazetă, dar și pe site-ul clujean stiridesport.ro, apropiat clubului din Gruia.
Tocmai pentru că subiectul e delicat, cunoașteți contextul, probabil că declarația lui Miriuță i-a surprins și i-a iritat pe destui români. Asta pentru că mentalul nostru, fie el minoritar, acceptă să sari în sprijinul oricui pe lume, spaniol, belgian ori vietnamez, numai în al unui ungur ori al unui rus nu!
Conform unei prejudecăți moștenite de generații, aceștia nu ne sînt și nu ne vor fi prieteni. Poate nici dușmani, dar nici prieteni. Din păcate, mai degrabă noi avem o problemă cu ungurii și cu rușii decît au ei cu noi.
Revenind, intervenția tehnicianului amintit s-a bazat pe detaliul, mai puțin știut, că Miriuță și Pinter au fost coechipieri la Gyor în 1993-1994. După care, afirmă cel dintîi, au rămas amici. Altminteri, simpatia lui Miriuță, născut pe 19 octombrie 1968 la Baia Mare, pentru țara de dincolo de Tisa se justifică din moment ce el a evoluat nu doar la Gyor, ci și la Videoton,
Ferencvaros, Ujpest și Honved, timp de 8 ani. Încă mai mult, Miriuță a cerut și a primit cetățenia maghiară, în virtutea căreia a jucat de 9 ori în “naționala” Ungariei, pentru care a marcat un gol. Statisticile întocmite la Budapesta îl menționează sub numele de Miriuta Laszlo.
Acum, chiar n-ar trebui să se mire nimeni, iar să se bășice nici atît, dacă Miriuță i-ar furniza lui Pinter informații despre “tricolori”. Zău așa, ce i-ar putea vinde el? Că Marica e suspendat și că-i posibil, sau nu, ca Pițurcă să-l convoace pe Sînmărtean? Astea ar fi niște fîsuri pe care selecționerul ungur și staff-ul lui le-ar afla numai uitîndu-se la televizor, niște banalități! Haideți să nu mai fabulăm precum înainte de 1989 că întreg mapamondul umblă să ne spioneze și să ne fure secretele!!! Care secrete, de unde atîtea secrete?!
Deși nu era cazul să se simtă vinovat, Miriuță m-a sunat ieri și, ca să detensioneze situația, a dezmințit declarația legată de Pinter. A zis că n-a zis ce-a zis întrucît pare de necrezut că numeroase surse i-au atribuit cuvinte pe care nu le-a rostit. Merită socotit că, luat de val, s-a ambalat un pic, s-a umflat nițel în pene. După care, realizînd că frazele lui au deranjat, a hotărît să bată în retragere. A retractat susținînd că i s-au interpretat vorbele, că i s-au răstălmăcit.
În realitate, fostul internațional maghiar se luptă cu morile de vînt. N-are de cine să se apere pentru că nici un om cu scaun la cap nu i-a imputat nimic. Și dacă unii prea sensibili l-au acuzat de trădare, aceștia nu se iau în calcul. Întrucît ei nu contează, Vasile Miriuță chiar poate dormi liniștit.