Hai să tragem în Pițurcă!

Am repetat că putem cîștiga în Grecia și, din fericire, am avut ­dreptate. Numai că, la 5 minute după încheie­rea partidei de la Atena, pe blogul meu a apărut următorul comment: “Pițurcă=demi­sia, demiterea, du-teeee! Noroc cu 11 m, bara grecilor […]

Am repetat că putem cîștiga în Grecia și, din fericire, am avut ­dreptate. Numai că, la 5 minute după încheie­rea partidei de la Atena, pe blogul meu a apărut următorul comment: “Pițurcă=demi­sia, demiterea, du-teeee! Noroc cu 11 m, bara grecilor din minutul 88, 11 m neacordat la hen­țul lui Pintilii, neglijență, nicio concepție după pauză, pregătire fizică și tactică de nota 2. Același joc încîlcit și fără orizont (subl. mea), același antrenor refractar, rigid, obtuz, pleacă la arabi să nu te mai vedem!”.

De acord, prestația “tricolorilor” n-a en­tuziasmat. Rezultatul a depășit evoluția, dar suc­cesul obținut pe terenul favoritei grupei preliminare și în condițiile inferiorității numerice de aproape o repriză expediază discuția despre stil, despre impresia artistică, în plan secund. O victorie prețioasă, menită să plaseze “naționala” României în pole-position, nu trebuie privită cu lupa, cu ochi de vînător, cu exigență profesorală. Se cuvine consemnată, apreciată și punct.

Victoria rămîne, ea contează și n-are rost să ne încurcăm în nuanțe. Ca atare, această antipatie împotriva lui Pițurcă, vecină cu ura la unii, nu se justifică. Ba chiar deranjează deoarece pare manifestarea unei frustrări, a unui complex. Puteți înjura, dar una e să critici pe cineva și alta să-l dușmănești. Ultima atitudine nu onorează pe nimeni.

Într-adevăr, băieții noștri n-au impresionat. Deși au învins, n-au sedus. Din momentul eliminării lui Marica, s-au retras în jumătatea proprie și n-au prea mai intrat în careul advers. S-au apărat însă exact și calm, cu o vigilență dusă la sacrificiu. Probă că, excep­tînd lovitura în bară a lui Torosidis din final, gazdelor le-au lipsit ocaziile de gol. Au dominat, dar steril. Au bătut la o poartă ferecată.

Cu alte prilejuri, da, Pițurcă a greșit. S-a încăpățînat, a ținut-o pe-a lui. A avut idei fixe. Nu și de data asta, cînd a dovedit că știe echipa Greciei, ce vrea și ce poate ea, chiar mai bine decît antrenorul acesteia, care se scuză că a fost instalat abia pe 25 iulie! Subliniind că noile opțiuni ale italianului Ranieri, referire la Tachtsidis, la Mantalos și la Diamantakos, n-au convins, recunoaștem și că, așezîndu-și elevii într-un sistem reactiv de așteptare, Pițurcă a dejucat planurile lui Ranieri.  A gîndit bine meciul și l-a condus de pe margine la fel.

Spre lauda lui, a luat decizii curajoase și inspirate. Între ele, reactualizarea lui Tamaș, categorisit drept irecuperabil, încrederea arătată lui Pintilii, venit dintr-un campionat al nisipurilor și al cămilelor, promovarea lui Hoban, exclus din lot la Petrolul, în sfîrșit, pro­mo­varea lui G. Enache, a cărui chemare la Mogoșoaia i-a făcut pe mulți să-și dea coate, iar lista nu-i completă.

Tocmai de aceea, ori și de aceea, nu mă ­raliez celor care-l contestă pe Pițurcă și-l so­cotesc, absolut aiurea, inamicul numărul 1 al “na­ționalei”! Chiar așa, doar Dumnezeu îi mai înțelege pe unii dintre fanii fotbalului nostru!