Cei mai cei și cei mai singuri

În calitate de membru al juriului internațional ce l-a ales pe cel mai bun jucător UEFA din stagiunea 2013-2014, am urmărit și stabilirea grupelor din Champions League, ambele manifestări fiind găzduite joi de fastuosul Grimaldi Forum din Monte Carlo. Sub […]

În calitate de membru al juriului internațional ce l-a ales pe cel mai bun jucător UEFA din stagiunea 2013-2014, am urmărit și stabilirea grupelor din Champions League, ambele manifestări fiind găzduite joi de fastuosul Grimaldi Forum din Monte Carlo. Sub avîntata cupolă de sticlă și de aluminiu a acestuia, în Salle des Princes, am trăit însă o senzație de stînjeneală la care caut să vă iau părtași.

Cine a asistat vreodată la o tragere la sorți de C1 știe ce agitație extraordinară stîrnește un asemenea eveniment, ce înghesuială, ce nebunie! Se adună sute și sute de oameni, șefi de cluburi și de federații, antrenori și impresari ș.a., dar și foarte mulți, parcă fără număr, ziariști din presa scrisă și vorbită de pe întreg continentul. În aria acestui adevărat Turn Babel dictează televiziunile. Cameramanii îi fugăresc pe toți ca pe hoții de cai!

Nu altfel s-au petrecut lucrurile și zilele trecute. Atît că de data asta, după ce Steaua a ratat prostește calificarea, cred că am fost unicul român din acel amfiteatru elegant, răcoros și căptușit cu catifea roșie. Fotoliul rezervat FRF, pe spătarul căruia scria ROU, era liber și nici nu se va ocupa deoarece Răzvan Burleanu a participat la reuniunea UEFA, dar n-a mai mers și la tragere. Cît despre televiziunile bucureștene, acestea și-au amînat apariția pentru a doua zi, cînd au comentat țintarul din Europa League.

Mă rog, au răsunat în Sala Prinților toate limbile pămîntului, acceptați exagerarea, nu însă și a noastră. Dacă oficialii Realului și ai Romei, de la Arsenal, de la Benfica ori de la Barcelona, occidentalii, au dominat discuțiile, rușii de la Zenit, turcii de la Galata, ciprioții de la Apoel și bulgarii de la Ludogoreț s-au mai băgat și ei în seamă. Mai rar, dar au îndrăznit să-și dea cu părerea. Numai noi, românii, am strălucit prin absență, rămași în afara unei lumi de care ne-am rupt și de care ne depărtăm cu fiecare zi!

Veți spune că fenomenul nu-i nou și chiar nu e. Din păcate, am pierdut și continuăm să pierdem teren, decalajul față de elită nu scade, dimpotrivă. În fotbal și nu numai. Ce dovadă mai convingătoare să vrem pe lîngă aceea că, transferați la cluburi mai răsărite, deși nu de top, “tricolorii” Alexe, Papp, Bourceanu și Rusescu s-au întors în țară ori urmează să se întoarcă din pricină că au dezamăgit peste graniță?! Iar numărul neadaptaților de lux pare în creștere. Buni acasă, respectivii sînt refuzați la export!

Trufași și plini de importanță, ne place să ne îmbătăm cu apă rece, să ne amăgim că sîntem cei mai frumoși și cei mai talentați, cei mai cei! Cum nu sîntem, ne și trezim, precum subsemnatul la Monaco, stingheri într-un univers în care ne simțim rătăciți, izolați, neputincioși. Care univers ne bagă în seamă din ce în ce mai puțin și, încă mai trist, nu ne regretă niciodată.