Războiul nimănui

Mănușa a aruncat-o Chipciu în clipa în care, la sfîrșitul meciului Steaua-Ludogoreț, l-a acuzat pe Moți că “lovea cînd arbitrul nu se uita”. Concluzia autorului unicului gol al partidei n-a lăsat loc de întors: “Un astfel de jucător nu merită […]

Mănușa a aruncat-o Chipciu în clipa în care, la sfîrșitul meciului Steaua-Ludogoreț, l-a acuzat pe Moți că “lovea cînd arbitrul nu se uita”. Concluzia autorului unicului gol al partidei n-a lăsat loc de întors: “Un astfel de jucător nu merită respect”, deci “n-am cum să-l respect pe Moți”.

Sincer, eu nu l-am văzut pe fundașul campioanei Bulgariei lovindu-și adversarii. Dimpotrivă, cu excepția schimbului de înjurături cu Ad. Popa, petrecut la un corner, Moți mi s-a părut mai liniștit decît în anii în care purta tricoul “cîinilor”. Mai stăpîn pe el, mai relaxat. Atestînd că fostul dinamovist, cîndva renumit pentru duritatea intervențiilor, n-a comis nici un fault în 90 de minute, fișa tehnică a disputei a confirmat observația de mai sus.

Din păcate, Moți s-a grăbit să ridice mănușa. I-a replicat lui Chipciu în aceeași regretabilă manieră, anunțîndu-l că-l plictisesc declarațiile acestuia și invitîndu-l, dacă vrea să nu fie lovit, “să se ducă la șah”! Apoi a adăugat “Nu mă interesează pe mine respectul lui”, ca să încheie cu “mă doare-n cot de el!”.

Cu certitudine că, suporterii roș-albaștri fiind mai numeroși, publicul larg va ține cu Chipciu. Ca atare, va arăta cu degetul spre Moți și va aduce în discuție, ca o placă tocită de atîta utilizare, tradiționala concurență dintre Steaua și Dinamo. De precizat însă că de cînd Chipciu s-a transferat la Steaua, în ianuarie 2012, și pînă cînd, în iulie 2012, Moți s-a despărțit de Dinamo, așa-zisele eterne rivale s-au întîlnit o singură dată, pe 17 mai, meci cîștigat de Steaua cu 3-2, dar în care Moți a rămas pe banca de rezerve!

În consecință, invocarea insistentă a adversității istorice dintre formația din Ghencea și cea din Ștefan cel Mare nu prea își avea rostul în condițiile în care jucătorii cu pricina nu s-au duelat niciodată în culorile echipelor respective. Sau nu își avea deloc.

Îmi pare rău s-o spun deoarece îi prețuiesc pe cei doi jucători, dar replicile amintite nu-i onorează, ba îi și pun într-o situație incomodă, delicată. Angajați într-o gîlceavă fără sens, dar și fără învingători, într-un război care păgubește pe toată lumea, Chipciu și Moți ar trebui să-și aducă aminte că mănîncă o aceeași pîine. Iar de aici că au datoria de a se respecta reciproc pentru a fi respectați de cei din jur.

Apropo, mă întreb cu ce ochi se vor privi Chipciu și Moți în cazul în care Pițurcă îi va convoca la “națională” pentru confruntarea cu grecii din 7 septembrie?! Vor trece unul pe lîngă celălalt fără să se salute ori vor continua să-și arunce săgeți?!

De regulă vinovată, tentată să provoace și interesată să ațîțe, mass-media chiar nu s-a amestecat de data asta. În sfîrșit, deși nu-i de așteptat ca procesul de civilizare a fotbalului nostru, amînat sine die, să înceapă de la jucători, el trebuie să-i includă și pe aceștia. E obligatoriu.