Moara lui Gâlcă
Am descoperit pe blog o mare diferență între modul în care gazetarii și, pe de altă parte, susținătorii Stelei judecă evoluția echipei roș-albastre în partida cu Ludogoreț, această Unirea Urziceni de la sud de Dunăre. Dacă fanii se arată mulțumiți […]
Am descoperit pe blog o mare diferență între modul în care gazetarii și, pe de altă parte, susținătorii Stelei judecă evoluția echipei roș-albastre în partida cu Ludogoreț, această Unirea Urziceni de la sud de Dunăre. Dacă fanii se arată mulțumiți de prestația favoriților, jurnaliștii sînt rezervați. Pe alocuri, chiar critici.
Geambașu scria despre “o seară mediocră”, Tolontan aprecia că meciul curgea “către un 0-0 corect și frustrant”, iar subsemnatul că “Steaua n-a reușit să entuziasmeze”. Asta în condițiile în care vă garantez că n-am vorbit între noi pe parcursul întîlnirii sau la sfîrșitul ei.
Nu trebuie făcută confuzie între suporteri și ziariști. Menirea primilor e să iubească, a celorlalți să judece, așa că nu privesc cu aceiași ochi și nu cîntăresc cu aceleași greutăți. Mai departe, să convenim că Steaua lui Gâlcă nu prea mai seamănă cu cea a lui Reghecampf. Vechea formație își zdrobea adversarul ca un tăvălug, pe cînd cea actuală îl presează și îl macină precum o moară. Trupa de azi nu mai are explozia din sezoanele precedente și pentru că nu mai are jucătorii de-atunci. S-au dus, s-au vîndut.
Important e însă, da, aici nu există obiecții, că n-a pierdut niciodată cu Gâlcă pe bancă. A învins în 9 din 11 meciuri oficiale și a terminat două la egalitate, ceea ce recomandă colectivul și, deopotrivă, antrenorul. Li se cuvine cîte o reverență.
Altfel, ce impresie ar fi trezit campioana României după duelul cu cea a Bulgariei în afara admirației pentru harul lui Sînmărtean și a respectului pentru revenirea lui Chipciu? Mă tem că una oarecare, ștearsă, din moment ce mulți dintre titularii ei au rămas datori marți. Cum să-i ceri unei echipe să încînte cînd aproape jumătate din membrii acesteia, adică Latovlevici, Ad. Popa și N. Stanciu, chiar Prepeliță și Breeveld, abia au luat notă de trecere ori nici atît?!
Ca să copiez limbajul peluzei, Lato e caz de targă, pușcărie. Dacă vrea morțiș la Zagreb, ar fi indicat să i se dea drumul. Adăugînd că Stanciu e pretutindeni și nicăieri, că Popa încearcă parcă să dribleze și propria-i umbră, obținem imaginea unei Stele care a cîștigat, dar care s-a și chinuit. Grație unui moral puternic, s-a bătut soldățește, numai că, exceptînd slalomurile lui Sînmărtean în stilul lui Tomba La Bomba, n-a strălucit. Implicit, nici n-a sedus.
Datorită golului cu care Chipciu și-a spălat păcatele de la penalty, Steaua pornește favorită în retur deși, din pricina cartonașelor, la Sofia va lipsi chiar marcatorul de la București. Optimist, Gâlcă promitea o nouă victorie, dar declara, surprinzător, că l-a bucurat prestația de pe Arena Națională!
Cu scuzele de rigoare, eu o țin pe-a mea: spre a se califica, Steaua va trebui să fie mai concentrată și mai vigilentă, să joace nu doar mai bine decît în tur, ci mult mai bine. Altminteri, va trăi periculos. Cu sufletul la gură.