Uite Hamza, nu e Hamza!

Nu zic, cum i-am auzit pe unii, că Argăseală e vinovat pentru ratarea transferului lui Hamza. Zbătîndu-se să-l aducă pe tunisian, președintele CA a făcut zile în șir naveta la Plovdiv și la Sofia. Inclusiv în week-end a bătut drumurile […]

Nu zic, cum i-am auzit pe unii, că Argăseală e vinovat pentru ratarea transferului lui Hamza. Zbătîndu-se să-l aducă pe tunisian, președintele CA a făcut zile în șir naveta la Plovdiv și la Sofia. Inclusiv în week-end a bătut drumurile prin Bulgaria, numai că, din păcate, nu i-a ieșit. Asta și din pricină că Ludogoreț a plusat nebunește din ziua în care s-a tras la sorți play-off-ul Champions League.

De fapt, echipei din Razgrad nu-i ardea ­buza după Hamza, dar s-a băgat peste Steaua numai și numai pentru a o împiedica pe aceasta să se întărească. Mai bine să stea la noi, căci s-ar putea ca africanul să nu joace titular la Ludogoreț, decît să meargă la români!, probabil că și-au spus bulgarii și au băgat mîna pînă la fundul buzunarului.

Nu l-aș acuza nici pe Gigi Becali că n-a achitat din prima cît a cerut Botev și cît a pretins Hamza. La urma urmei, să negociezi înseamnă să mai dai tu, să mai lase partenerul de discuție și invers, mai ales în situația în care finanțatorul din Ghencea, aflat momentan la Poarta Albă, n-a ascuns că vrea să facă economii cu Steaua, nu cheltuieli. Sincer, orice om cu scaun la cap s-ar fi gîndit, gîndit și iar gîndit dacă atacantul tunisian merită 25.000 de euro lunar, banii oferiți la Razgrad. Adică dublu față de Chipciu, peste cît primesc împreună Latovlevici și Nicolae Stanciu!

N-aș arăta cu degetul nici spre Hamza pe motiv că tuturor ne e mai aproape propria cămașă. Cunoscîndu-și bine interesul, concret, un salariu cît mai consistent, fiecare se străduiește să-și atingă scopul, adesea cu prețul unor compromisuri.

Inclusiv, cu cel al unor făgăduieli încălcate. N-ar trebui să fie așa, dar asta e deoarece trăim într-o lume imperfectă, nu ideală. Deși nu-l aprob și nu-l cauționez pe maghrebian, nici nu mă grăbesc să-l pun la zid. Interesul poartă fe­sul, deci să ne dezvățăm să mai fim indul­genți cu noi și neîndurători cu ceilalți!

Mă disociez și de Gâlcă atunci cînd afirmă că, din cauza unui caracter îndoielnic, Hamza n-ar fi găsit loc la Steaua! Fără să evoc proverbul despre cum i se par vulpii strugurii la care n-a ajuns, apreciez că o echipă de fotbal, în general, un colectiv, trebuie să țină cont de atitudinea membrilor, dar și, preponderent, de alte calități. Simplificînd, regula e să atîrne mai greu operele decît caracterele, aceasta fiind o lecție de viață și nicidecum una de cinism.

În fine, chiar nu-i un capăt de țară că Steaua l-a pierdut pe Hamza. Sigur, nu strica să-l fi luat, însă nici nu se face gaură în cer că a eșuat. Cum echipa are nevoie de achiziții, chiar mare nevoie deoarece va fi solicitată pe mai multe fronturi, oficialii ei sînt datori să nu stea cu mîinile în sîn și cu ochii în tavan. Dacă va mai legitima un jucător de valoare, măcar unul, pățania cu Hamza va fi repede uitată. În caz contrar, se va mai vorbi însă mult despre ea. Mult și urît.