Vulturii și vulpile

 

În istoria de 84 de ani a Mondia­le­lor, continentul negru n-a avut nici­­odată două echipe în optimile de fi­nală, numai că ambele s-au curățat luni în decurs de patru ceasuri. Cînd “vul­turii” din Nigeria și “vulpile de­șertului” din Algeria […]

În istoria de 84 de ani a Mondia­le­lor, continentul negru n-a avut nici­­odată două echipe în optimile de fi­nală, numai că ambele s-au curățat luni în decurs de patru ceasuri. Cînd “vul­turii” din Nigeria și “vulpile de­șertului” din Algeria au plecat acasă, trebuie spus însă că au lăsat în Ame­rica de Sud impresii frumoa­se, ba și regrete. Adevărul e că învingătoare­le lor, Franța și, respectiv, Germania, au cîștigat pe merit. Ele au dominat și au irosit mai multe ocazii, dar nu greșim nici dacă precizăm că s-au impus greu și fără glorie. Tîrziu, în finalul partidelor, nemții abia în pre­lungiri.

Totodată, în stilul “centralilor” e­xo­tici care ignoră regulamentele și în­curcă lucrurile prin Brazilia, ame­ri­canul cu nume de contor, Geiger, i-a nedreptățit flagrant pe nigerieni în momentul în care nu l-a eliminat pe Matuidi. Indiscutabil că faultul mijlo­cașului de la PSG, intrare criminală la Onazi, căruia i-a provocat o dublă fractură, de tibie și de peroneu, me­rita pedepsit cu roșu. Nu exista altă decizie, era obligatoriu roșu!

Cum faza s-a petrecut în minutul 55 și la scorul de 0-0, meciul putea merge în altă direcție și duce la alt deznodămînt cu francezii în 10 oa­meni. Acuzînd în termeni duri arbi­tra­jul, antrenorul Keshi n-a vorbit aiu­rea. A avut motive să se plîngă și chiar să se indigneze.

Cum ziceam, francezii și nemții, ce se vor întîlni între ei în “sferturi”, n-au impresionat. N-au fost mai teh­nici, cîțiva dintre băieții lui Löw stîr­nind uneori ironii cu încercările lor neiz­butite de a se da mingicari, de a pă­rea virtuozi! S-au dovedit însă, ele­ment ușor de anticipat, mai răb­dători și mai organizați, iar plusul de experiență, de maturitate, ­n-a ră­­mas nerăsplătit.

Părerea generală e că, prin dis­pa­riția Africii, continent pe care “națio­nalele” Nigeriei și Algeriei l-au reprezen­tat cu onoare, Cupa Mondială din 2014 a devenit mai monotonă, mai lipsită de culoare. Descoperită la imaginație, la entuziasm și la exuberanță, ea a pierdut din farmec. Din poezie. Din taină.