Gîlceava poliţiştilor
Mergeam spre Ploieşti la un meci al Petrolului cînd mi-a venit ideea, veţi deduce că n-a fost cea mai inspirată, de a intra cu maşina la Selgrosul de vizavi de Aeroportul Băneasa, supermarket aflat într-o zonă care acum vreo 12-13 […]
Mergeam spre Ploieşti la un meci al Petrolului cînd mi-a venit ideea, veţi deduce că n-a fost cea mai inspirată, de a intra cu maşina la Selgrosul de vizavi de Aeroportul Băneasa, supermarket aflat într-o zonă care acum vreo 12-13 ani nu se modernizase. Am cumpărat ceva, nu-mi mai aduc aminte ce, după care, călcînd banda continuă, am cotit-o la stînga. Altfel, dac-aş fi respectat indicatorul, trebuia să mă întorc pînă la Fîntîna Mioriţa şi, evident, să pierd timp. Aşa că am privit atent în ambele sensuri şi, prinzînd un moment prielnic, am tăiat-o spre Otopeni. Atunci se putea, azi nu. S-a construit acolo un pod.
Am apucat să parcurg o sută, două de metri pe DN 1 cînd, lîngă Academia de Poliţie, un agent de circulaţie între două vîrste m-a tras pe dreapta. Politicos, mi-a cerut actele, numai că le-a băgat în buzunar fără să se uite la ele. M-a luat însă la rost: „Ce-aţi făcut, domne’, că era să-l loviţi pe comandantul nostru de sector! Mi-a ordonat să nu vă las să plecaţi pînă nu soseşte dînsul!”.
Apoi s-a depărtat niţel şi a început să vorbească la staţie. „Şefu’, permiteţi să raportez, am oprit Fordul negru care v-a blocat drumul, dar e condus de Isopescu de la TV, cum procedez?”, a întrebat. Staţia a huruit, a tuşit şi a strănutat, după care l-am auzit pe celălalt strigînd „Care Isopescu, deşteptul ăla care ne dă nouă, poliţiştilor, lecţii la televizor?! Ţine-l pe loc că vin eu să-l învăţ minte!”.
Pentru cei neavizaţi, Emanuel Isopescu realiza în perioada aceea, ori realizase, o emisiune de succes la ProTV intitulată „Urmărire generală”, cu care s-a mutat ulterior, cu acelaşi generic ori cu altul, la TVR şi la Naţional TV. Deşi prieteni pe vremea în care Procesul etapei se difuza în prime-time, i-am pierdut urma. Ultima oară la Neptun TV, Isopescu s-ar fi retras definitiv din media ca să-şi deschidă o pensiune în Delta Dunării, la Sarichioi. Sperînd că-i merge bine, mă folosesc de prilej pentru a-i ura cele cuvenite.
Revin pe DN 1, unde-l aşteptam pe şeful de sector. Văzînd că mi-am aprins o ţigară, subofiţerul m-a poftit s-o sting. A argumentat că „vă înrăutăţiţi singur situaţia deoarece colonelul nu fumează şi nici nu-i plac fumătorii”. Evident că m-am conformat, ce nu face omul pentru a-şi salva permisul de conducere?
Să se fi scurs vreo 5 minute, poate 10, cînd a apărut dinspre oraş colonelul. A oprit cîţiva metri în faţa mea, a coborît de la volanul maşinii personale şi a pornit-o către Ford. Îmbrăcat civil, era încruntat, iar privirea lui mohorîtă prevestea furtună. Deodată însă, ca prin farmec, chipul i s-a destins brusc. Parcă în glumă, s-a adresat agentului, clătinînd din cap, cu „Florică, Florică, mare incult mai eşti, ce Isopescu, mă, cum nu l-ai recunoscut pe domnul Cristian Ţopescu?! Dă-i imediat actele şi cere-ţi scuze!”.
În final, a salutat cu mîna la un chipiu imaginar şi, în timp ce primeam carnetul înapoi, mi-a dorit drum bun: „Iertaţi, domnu’ Ţopescu, dar ăştia-s oamenii cu care trebuie să lucrăm, unii n-au pregătirea necesară!”.