Dialogul surzilor
Antrenorul Stelei a declanșat conflictul cu antrenorul “naționalei” și tot el îl și alimentează. Deunăzi, după ce a primit un avertisment din partea Comisiei de Disciplină, Reghecampf a anunțat că va depune plîngere împotriva lui Pițurcă, asta și în ideea […]
Antrenorul Stelei a declanșat conflictul cu antrenorul “naționalei” și tot el îl și alimentează. Deunăzi, după ce a primit un avertisment din partea Comisiei de Disciplină, Reghecampf a anunțat că va depune plîngere împotriva lui Pițurcă, asta și în ideea că “e la modă să mergi la comisii”! Personal, sper să fi glumit.
Cearta dintre cei doi e mai veche. A început de la Latovlevici și a continuat cu Sînmărtean, dar ruptura definitivă trebuie să se fi produs în clipa în care Reghe a declarat că “mi s-a propus să antrenez Steaua și, în paralel, echipa națională”. Deși n-a mărturisit cine i-a propus și nici nu s-a realizat posibila ofertă, afirmația de mai sus l-a enervat rău pe selecționer. În stilu-i caracteristic, acesta n-a lăsat polița neplătită.
Spre deosebire de adversarul său, Pițurcă a reacționat însă mai puțin vehement. N-a răspuns la fel de țîfnos, de agresiv. Mai vîrstnic, a părut mai înțelept, folosind mai degrabă argumente decît jigniri. În vreme ce Reghecampf a zis că “Pițurcă e ultimul om” și a completat cu “la nivelul băncii, echipa națională a rămas în urmă cu 20 de ani”, Piți nu s-a repezit. A explicat de ce nu i-a convocat la lot pe Latovlevici și, mai nou, pe Sînmărtean, dar n-a recurs nici la amenințări, nici la injurii. Deși a mai ridicat vocea, n-a țipat.
Totuși, observațiile selecționerului, cum că Iancu ar fi peste Stanciu sau că Steaua greșește jucînd fără un vîrf clasic, l-au scos din sărite pe tehnicianul roș-albaștrilor, deranjat că Pițurcă se bagă unde nu-i fierbe oala. Că-și depășește atribuțiile. Convins că e cel mai bun antrenor din fotbalul nostru, Reghecampf s-a simțit călcat pe coadă cu toate că nu era cazul. Putea să treacă peste, fiind dreptul lui Pițurcă să exprime o părere.
Acum, dacă pentru un antrenor pledează rezultatele, numai rezultatele, atunci Reghe merită socotit numărul 1, împărtășesc o asemenea opinie. Atît că asta e frumos s-o spună ceilalți, nu cel în cauză, căruia nu i-ar strica un plus de măsură, mai multă modestie. Lauda de sine, se știe, nu miroase a bine niciodată și nicăieri.
Evident că, dus pînă în pînzele albe, acest dialog al surzilor nu servește nimănui. Nici beligeranților și, ca imagine de ansamblu, nici fotbalului românesc, pus într-o lumină proastă și de gîlceava dintre șeful reprezentativei și cel al campioanei. Nu-i obligatoriu ca aceștia să fie prieteni, însă s-ar impune să colaboreze. Să vorbească una și aceeași limbă, nu să se ia mereu la harță și chiar să se insulte. Tocmai de aceea s-ar cuveni ca schimbul de replici acide să înceteze. Cei doi să se lepede de orgolii inutile, să se întîlnească și să îngroape securea războiului.
Interesant e că, socotit mărul discordiei, ori măcar unul dintre ele, Sînmărtean i-a cerut lui Reghecampf, a mărturisit-o însuși antrenorul, să nu mai discute în contradictoriu cu Pițurcă pe tema chemării sale la lot. Menționînd că “Sînmărtean e un jucător foarte bun pentru echipa națională, dar contează ceea ce vrea selecționerul”, Reghe a ținut-o pe-a lui și a promis, repet, că va înainta memoriu la FRF! Ar comite încă o imprudență, dacă nu o gafă, pe considerentul că, indiferent ce cred unii și alții, inclusiv colegii de breaslă, normal e ca selecționerul să decidă cine vine la lot, numai el, fapt recunoscut pînă și de tehnicianul din Ghencea.
Clar că elevul are acum mai multă dreptate decît profesorul, dar haideți să vedem dacă se va schimba ceva, ce și cînd! Nu-s foarte optimist deoarece viața m-a învățat că vanitatea și trufia sînt boli foarte greu de vindecat. Uneori imposibil.