Mutu și Keșeru, datorii mai mari

Multe i se pot imputa lui Mutu, dar nu și c-ar fi sărac cu duhul. Dimpotrivă, e brici, altele sînt cusururile lui. Fiind un tip inteligent, Mutu n-a ezitat să-l laude pe Keșeru, spunînd despre el deunăzi că e “un […]

Multe i se pot imputa lui Mutu, dar nu și c-ar fi sărac cu duhul. Dimpotrivă, e brici, altele sînt cusururile lui. Fiind un tip inteligent, Mutu n-a ezitat să-l laude pe Keșeru, spunînd despre el deunăzi că e “un jucător talentat, care nu cred că va avea probleme să se adapteze în fotbalul românesc”. Ce l-a împins pe proaspătul petrolist să laude, surprinzător, un adversar de la rivala Steaua?!

După părerea mea, Mutu s-a simțit solidar, în aceeași oală, cu Keșeru în condițiile în care, făcînd diferența și păstrînd proporțiile, amîndoi s-au întors acasă ca vedete, ca primadone. Întîmpinați cu surle și trîmbițe, în special Mutu, ba și plătiți regește.

Să notăm însă că nici unul n-a confirmat pînă acum, n-a rupt gura tîrgului. Deși a evoluat în toate cele 5 “amicale” disputate în primul stagiu de pregătire al Stelei, bifînd 205 minute, Keșeru n-a înscris nici un gol în Spania, dar nici n-a impresionat. Abia a primit notă de trecere.

La rîndu-i, Mutu a jucat pe parcursul cantonamentului din Turcia 45 de minute în testul de 1-1 cu Sturm Graz și 75 în cel de 1-2 cu Anji Mahacikala, însă nici el n-a strălucit. Fără nici o realizare spectaculoasă, a intrat în categoria “și alții”!

Sigur că-i prea devreme, riscant de devreme, pentru concluzii. După cum nu m-aș lansa nici în polemica privind măsura în care meciurile de verificare pierdute sînt importante ori nu, trebuie puse la inimă ori ignorate. Cum Steaua n-a învins deloc la Marbella, Reghecampf susține că scorurile din “amicale” nu trebuie băgate în seamă. Alții însă nu-i dau dreptate și-l întreabă, ironici, ce aduc înfrîngerile dacă despre victorii se zice că aduc victorii?!

Vorba cuiva, ar fi rău ca steliștii să se familiarizeze cu eșecurile, să se obișnuiască  Cert e că rezultatele, indiferent de natura întîlnirilor, oficiale ori amicale, contribuie la întărirea sau, din contră, la slăbirea moralului jucătorilor. E ceea ce nici măcar Reghecampf nu poate nega.

Să remarcăm că, într-un interviu găzduit de ediția de duminică a Gazetei, Mutu s-a arătat deranjat de faptul că unii îl critică, iar alții chiar îl contestă. Așa cum respectivii au dreptul să-l critice, e și dreptul lui să le răspundă. În rest,
i-aș invita pe Mutu și pe Keșeru să nu se înfierbînte din orice, ci să înțeleagă că de la ei se așteaptă mai mult decît de la ceilalți. Logic, normal, deoarece ambii au sosit ca staruri, dar și în ideea că beneficiază de cele mai generoase contracte. Deși pare prozaic să discutăm despre salariile unora, chiar cinic, subiectul face parte din viață și nu trebuie ocolit.

Se vor găsi destui gata să pretindă că pe cei doi îi interesează viitorul formațiilor care i-au transferat și onoarea suporterilor acestora, nu neapărat banii, preponderent banii. Posibil, cu observația însă că un salariu foarte mare, indiferent de locul de muncă, presupune obligații în plus față de colegi. Ca atare, s-ar cuveni ca Mutu și Keșeru să învețe să primească reproșurile cu aceeași seninătate ca și elogiile. Altminteri, nu le va fi ușor.