Obsesia cu fraţii Becali
După ce am publicat în ziarul de luni textul “Keșeru și Mutu”, un internaut care a iscălit Adrian l-a identificat ca fiind “comandat pe filiera Giovanni Becali”, asta deși între articol și impresarul pomenit există legătura dintre o babă și […]
După ce am publicat în ziarul de luni textul “Keșeru și Mutu”, un internaut care a iscălit Adrian l-a identificat ca fiind “comandat pe filiera Giovanni Becali”, asta deși între articol și impresarul pomenit există legătura dintre o babă și o mitralieră! O zi mai tîrziu, cînd noul șef al Ligii l-a angajat vicepreședinte pe Robert Pongracz, un român stabilit în Germania care a activat în federația spaniolă și chiar în cadrul UEFA, semnatarul Boy n-a ezitat să comenteze pe blogul meu că “Iorgulescu a adus un slugoi al clanului mafiot Becali”! Lipsită de temei, gratuită, acuzația trebuie să fi plecat de la mărturisirea fratelui cel mare că l-a cunoscut acum două decenii pe Pongracz, cu care ulterior n-a mai avut însă nici un fel de relații.
Fără să mă indignez, căci am citit lucruri și mai și, constat că pentru unii, probabil tineri, Becalii nu-s doar o obsesie, ci au ajuns să fie priviți ca genii ale răului. Ei ar fi primii responsabili, uneori și singurii, de ceea ce merge anapoda în fotbal și ar trebui îndreptat. Dar care nu se poate îndrepta tocmai din pricina fraților. Amestecați în toate, ei ar decide multe ori măcar le-ar influența, ei ar centra, ei ar da cu capul, iată încă un clișeu și o exagerare, ambele trase de păr, forțate.
Personal, nu mă simt vizat, iar implicat nici atît. Pe Giovanni, ale cărui mai vechi ieșiri în decor le-am dezaprobat permanent, ultima oară luni, nu l-am întîlnit de vreo 3-4 ani. Cu Victor am mai vorbit. Mezinul e un tip echilibrat, respectuos, cu capul pe umeri. Ziariștii îl cultivă din considerentul că-i deschis și informat. Niciodată însă, absolut niciodată, Victor Becali nu mi-a cerut să scriu despre ceva anume. A formulat o părere ori alta, apoi s-a oprit. De fiecare dată la momentul oportun.
Pretutindeni, nu doar la noi, impresarii sînt personaje antipatizate, dacă nu hulite. Apărînd interesele jucătorilor în dauna celor ale cluburilor, sînt priviți cu răceală de publicul larg, ba și cu ostilitate. Frații Becali în mod special și pentru că s-au îmbogățit. De notat însă că atunci cînd un confrate de-al lor, Ionel Codoban, a cîștigat un milion de euro din mijlocirea unor transferuri de la și către Oțelul, lumea nu s-a mai indignat! Întrucît a avut contract cu cei doi și, ulterior, a lucrat cu ei, Gică Popescu n-ar merita să devină președinte al FRF. Trecutul ar atîrna de piciorul ex-căpitanului Barcelonei ca o piatră de moară.
Cum nu m-am născut ieri, admit că Giovanni și Victor Becali i-au pus, prin natura meseriei lor și prin temperamentul celui dintîi, destule probleme fotbalului românesc, destule piedici. Numai că, ducînd jucători afară și băgînd bani în țară, au făcut și lucruri bune, servicii. Deci n-ar trebui înjurați de dimineață pînă seara și, cu atît mai puțin, tratați asemenea unor trădători, ca niște dușmani ai poporului. Se află în proces pentru nereguli financiare și, dacă vor fi găsiți vinovați, vor suporta consecințele legii. Firește, vor plăti pentru ce-au greșit. E de văzut ce se va întîmpla, dar nu-i e permis nimănui să-i condamne înaintea justiției.