Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Dopaj la FCSB?!

Când scriam aici, colecția e martoră, că meciul FCSB-CFR va fi de 1 ori X, mă gândeam la forma deosebită a gazdelor, dar și la numeroasele absențe din formația clujeană, obligată să joace pe Arena Națională fără niciun atacant de […]

...

A greșit Rădoi?

Din fericire, acum, în ajunul „triplei” Macedonia de Nord – Germania – Armenia de la sfârșitul lui martie, lucrurile stau altfel. Dacă, luați-o ca glumă, deși nu-i cea mai bună, Chiricheș nu se reaccidentează, atunci e foarte posibil ca toți […]

...

Știre falsă

Când căruța părea să se fi împotmolit mai rău, consilierul președintelui Burleanu a venit la Telekom Sport cu o afirmație care a surprins în aceeași măsură în care a și bucurat. Conform lui Andrei Vochin, în ianuarie-februarie 2022, la etapa […]

...

Spre un caz Oct. Popescu?

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în […]

...

A văzut pe dos!

Hotărât s-o împiedice cu orice preț pe CSA Steaua să promoveze, cunoașteți contextul, Gigi Becali nu s-a lăsat până nu și-a făcut numărul. A trimis la „satelitul” din eșalonul 3 nu mai puțin de 8 jucători din lotul folosit de […]

...

O noapte cîştigată

Deşi nu-mi cade racheta din mînă, tenisul nu mă pasionează. Din pricina durerilor de spate, îl pot practica maximum 10-15 minute şi nu-mi place în mod deosebit nici să-l urmăresc pe viu ori la tv. Cu scuzele de rigoare, mi […]

miercuri, 22 ianuarie 2014, 3:03

Deşi nu-mi cade racheta din mînă, tenisul nu mă pasionează. Din pricina durerilor de spate, îl pot practica maximum 10-15 minute şi nu-mi place în mod deosebit nici să-l urmăresc pe viu ori la tv. Cu scuzele de rigoare, mi se pare plictisitor pentru că, opinie greşită?, înseamnă un exerciţiu ce parcă se repetă la infinit. Aduce cu ţăcăneala din ping pong şi, la fel de grav, e uşor de anticipat în majoritatea situaţiilor. În fond, ce aşteptări să ai de la un sport lipsit de legea ofsaidului şi care nici nu trage la poartă?!

Cu toate astea, marţi noapte la ora două m-am aşezat în faţa televizorului cu speranţa că Halep va trece şi de Cibulkova. Am sperat zadarnic. Voi reveni însă asupra desfăşurării unui „sfert” de Grand Slam înaintea căruia am schimbat nenumărate mesaje de reciprocă încurajare cu un vechi prieten stabilit în Canada. Ştefan Varga a zburat 16 ore de la Toronto la Melbourne, peste Pacific, pentru a-şi vizita sora. A ales special această perioadă ca s-o vadă şi s-o aplaude pe Simona.

Din păcate, n-a avut ce vedea. Constănţeanca a jucat slab setul de 3-6 şi execrabil pe cel de 0-6. Poate nu mă pricep ori poate sînt rău, dar din întreaga ei evoluţie. M-a impresionat o singură minge, un rever din setul 1 care a poposit lîngă încrucişarea liniilor. Superb, lovitură măiastră, ca un şut trimis în vinclu, la păianjen de la 35 de metri. La finalul partidei, trist şi stors de vlagă asemenea unui maratonist, nu i-am mai scris lui Ştefan. Nici el mie, ce să ne mai fi scris?!

Comentînd meciul la Eurosport, Virginia Ruzici şi-a ascuns cu greu nedumerirea. Sentimentul de perplexitate şi de amărăciune. Lăsa impresia că nu înţelege ce i se întîmplă lui Halep şi, totodată, ce ni se întîmplă nouă, celorlalţi, compatrioţii şi suporterii fetei de pe Litoral. Tocmai de aceea mai degrabă am reţinut ce spunea Virginia decît ce juca Simona.

În ciuda eşecului campioanei noastre, n-am inclus noaptea respectivă în categoria celor ratate. Cum am procedat şi cu dimineaţa în care, şi el de nerecunoscut, Lucian Bute a fost îngenuncheat de Jean Pascal pe ringul din Montreal. E bine să cîştigi, dar nu-i rău nici să ştii să pierzi. Inegalabilul Nicolae Iorga scria undeva, citez din memorie, că înfrîngerea e modul ideal de a învăța să învingi. Cine să-l contrazică pe unul dintre patriarhii culturii universale, istoric ajuns profesor universitar la vîrsta de 24 de ani?!

Că noi, românii, ne sculăm cu noaptea-n cap fără să avem prea multe ocazii de a ne bucura, căci triumfăm din ce în ce mai rar, constituie o poveste, destin ori hazard, asupra căreia nu insist. Dincolo de lecţia primită de la Cibulkova, remarc însă că Simona a urcat pentru întîia oară în top 10, performanţă ce părea cîndva de domeniul visului. În atare condiţii, nu-i recomandabil să faci pe moralistul şi, cu atît mai puţin, să fii nemulţumit de o noapte de marţi spre miercuri. Indicat e să-ţi reaminteşti cuvintele marelui Iorga, să stingi lumina şi să te culci.

Comentarii (59)Adaugă comentariu

Cormoran (10 comentarii)  •  23 ianuarie 2014, 18:08

Imi place ca ziceti ca nu faceti morala, dar faceti. Amanuntul ca invingatoarea Simonei va disputa finala de la Melbourne ar trebui sa va determine sa va cereti scuze.

Vio (188 comentarii)  •  23 ianuarie 2014, 18:13

Nea Ovi, articolul mi-a placut, dar am cateva intrebari de pus. De ce iti dai cu parerea daca recunosti ca nu te pricepi? Nu era mai logic, cuvantul dumitale favorit, sa nu te fi bagat in discutie? Cum iti mai reprosa cineva, de ce nu ai scris nimic despre Halep cat timp a castigat mai des si mai convingator ca oricand? Pentru ca nu puteai sa critici sau de ce? Intrebari retorice.

Claudiu (343 comentarii)  •  23 ianuarie 2014, 18:21

Cibulkova a ajuns in finala, deci, esecul Simonei trebuie privit cu alti ochi. Adevarat e ca ea a jucat sub orice critica. Dar puteati sa o si incurajati un pic ca doar e romanca. Va stiam mai patriot.

QED (7 comentarii)  •  23 ianuarie 2014, 19:31

Un ziarist sportiv nici nu trebuie sa spuna despre sportul X ca este plictisitor. Daca nu va pricepeti si percepeti tenisul ca fiind plictisitor nu scriati nimic si ramaneati si ” filozof”. Oricum si tenisul este sportul la care romanii au avut rezultate in trecut aveti o varsta si ar trebui sa stiti acest lucru. Mai putem vorbi de handbal canotaj s-au gimnastica.La fotbal cateva zvacniri pasagere si cam atat.Mai ales acum chiar avem un fotbal plictisitor.Stiu ca nu aveti curaj sa recunoasteti acest lucru.

mirceacelbatran (663 comentarii)  •  23 ianuarie 2014, 20:54

QED, ce draq de sport complicat o mai fii si tenisul asta de e asa greu de priceput? Ioanitoaia glumeste si unii fraieri ca tine ori ca podaco pun botul. Conform voua despre tenis ar trebui sa scrie numai Newcombe, Lendl si Federer.

Un Roman (1 comentarii)  •  24 ianuarie 2014, 0:32

Cu tot respectul, acest articol este denigrator.
Simona Halep a fost una dintre putinele romance care au reusit pentru cateva momente sa ne faca sa visam.
Inainte de a-si micsora sanii…

Stefan Varga (59 comentarii)  •  24 ianuarie 2014, 1:27

Multumesc pentru mentionare. Eu am crezut ca fara antrenor va fi greu. Acum vad ca isi va lua antrenor. E foarte tinara si talentata. o sa fie bine. Turneul acesta a fost plin de surprize si ea a fost una din ele, dar mai ales Cibulkova. Sa vedem ce face in finala cu Li Na. pina atunci, sa vedem Federer vs Nadal. poate vom avea o finala elvetiana, dar Nadal e greu de trecut.

mihai (1 comentarii)  •  24 ianuarie 2014, 9:48

Bine ma nene jurnalist ce usor e comentezi stand pe scaun si turtindu-ti funduletul. Pentru cei ce nu cunosc acest sport sa stiti ca e foarte complex nu e numai un tacanit de minge peste fileu, iar un turneu de acest gen se castiga si cu un pic de noroc. Daca ai noroc sa joci in sesiunea de seara cand nu sunt 45 grade si umiditate maxima in urmatorul tur ai mai multe sanse. Daca cineva se uita la Simona vedea ca avea un bandaj la umar si servea cu primul foarte incet.

marian ivan (2 comentarii)  •  24 ianuarie 2014, 16:36

Halep si-a atins limitele. Mai sus nu poate sa ajunga, in primul rand pt. ca nu are un fizic cat de cat acceptabil pentru marea oerformanta. Probabil va mai castiga turnee de mana a doua, dar niciodata nu va ajunge in semifinale de mare sleam.

Comentează