Keșeru și Mutu

Deși Steaua n-a cîștigat nici al treilea“amical” disputat în Spania, ba chiar l-a pierdut, 0-1 cu Lucerna, nu-s motive speciale de îngrijorare. Dacă după 1-5 cu Nürnberg au fost, acum nu sînt. Atunci campioana s-a făcut de rîs, de data […]

Deși Steaua n-a cîștigat nici al treilea“amical” disputat în Spania, ba chiar l-a pierdut, 0-1 cu Lucerna, nu-s motive speciale de îngrijorare. Dacă după 1-5 cu Nürnberg au fost, acum nu sînt. Atunci campioana s-a făcut de rîs, de data asta ea s-a comportat onorabil. Pe lîngă faptul că i-au lipsit cîțiva titulari, Szukala, Gardoș,Tănase și Piovaccari, a cedat numai în minutul 87, cînd se aflau pe teren, introduși împreună la pauză, numeroși tineri. Între care Aldea, Grădinaru, Vîlceanu și Tîrnovan, mai degrabă titularii de mîine, nu de azi.

Nici eșecul cu Lucerna nu l-a marcat pe Reghecampf. “Sîntem pe drumul cel bun”, a spus acesta, adăugînd că “jucătorii își intră din ce în ce mai bine în ritm”. Cum e primul în măsură să știe ce se întîmplă, s-ar cuveni să dăm crezare vorbelor lui. Să nu le luăm la preț de matineu.

Pe de altă parte însă, să reținem în dreptul antrenorului, o bilă neagră, amănuntul că a schimbat la pauză întreaga garnitură, prilej cu care a trimis pe gazon, exceptîndu-i pe Niță, pe Varela și pe Kapetanos, numai tineri,exclusiv tineri! Specialiștii nu agreează asemenea metodă, apreciind că, pentru a se căli și a căpăta curaj, tinerii trebuie promovați devreme, dar nu in corpore, toți deodată în același meci. Asta deoarece, fiind înconjurați de colegi mai experimentați, să aibă de la cine învăța. De aici și reproșul, formulat însă sotto voce, că Reghe a forțat nota.

Adus cu surle și trîmbițe, Keșeru n-a sedus nici împotriva Lucernei, repetînd evoluția mediocră spre slabă din partidele precedente. Folosit contra lui Nürnberg în spatele atacantului central, cu Bremen în banda stîngă și, sîmbătă, pe post de vîrf împins, n-a rupt niciodată gura tîrgului. A transpirat, dar cu realizări minime.

Sigur, are scuza unei mai lungi întreruperi, numai că, dincolo de ce-ar putea invoca în apărarea sa, Keșeru trebuie să înțeleagă, asemenea lui Mutu, că se așteaptă foarte mult de la el tocmai pentru că are contractul cel mai mare, 400.000 de euro pe an, în timp ce Szukala și Bourceanu, de pildă, iau doar 180.000, respectiv 150.000! În paranteză fie zis, e ciudată situația salariilor în Ghencea, unde Varela și Kapetanos, des rezerve, rareori titulari, primesc cîte 240.000 de euro!

Din motivul amintit, și nu numai, Keșeru e dator să confirme. E obligat. Insist asupra ideii, ca și Mutu la Ploiești, oraș în care ex-Briliantul trebuie să prindă ultimul tren și să răspundă concret, cu goluri, nu cu promisiuni, încrederii acordate la reîntoarcerea în țară. Iar o să mă arate unii cu degetul, dar rămîn reticent în privința lui Keșeru, chiar sceptic, după ce profesorul Ionuț Popa, antrenorul care l-a lansat, îmi mărturisea recent că, întîlnindu-l pe fostul său elev pe atunci la Angers, acesta s-a prefăcut că nu-l recunoaște și abia l-a băgat în seamă. Sincer, m-aș bucura să mă înșel, dar urmează să vedem.