Cine trage sforile la preşedinţia FRF

După Burleanu, Puşcaş şi Gică Popescu, şi-a depus dosarul pentru conducerea FRF şi Vasile Avram, în timp ce Chivorchian şi Andone s-ar pregăti să intre în cursă. Conform tra­diţiei dîmboviţene, candidaţii nu se laudă atît pe ei, cît se critică […]

După Burleanu, Puşcaş şi Gică Popescu, şi-a depus dosarul pentru conducerea FRF şi Vasile Avram, în timp ce Chivorchian şi Andone s-ar pregăti să intre în cursă. Conform tra­diţiei dîmboviţene, candidaţii nu se laudă atît pe ei, cît se critică reciproc. Susţinut de Mircea Sandu şi de echipa acestuia, în conse­cinţă favorit al scrutinului din 5 martie, Gică Popescu a devenit inamicul tuturor celorlalţi. În el se trage la foc automat şi din orice poziţie.Evident că o asemenea bătălie se poartă la baionetă. Fără scrupule şi fără menajamente, din care motiv se exagerează uneori, iar alteori chiar se minte deliberat, cu intenţie. De pildă, descoperindu-l în staff-ul lui Popescu pe bancherul Paul Prodan, recomandat ca viitorul vistiernic al FRF, adversarii Baciului nu s-au sfiit să-l prezinte drept un apropiat al fraţilor Becali, fost “expert financiar la ISM”.

Fals. În realitate, prin 1991-1992, Prodan a patronat o societate de contabilitate, desfiinţa­tă ulterior, printre ai cărei clienţi s-a numărat şi firma fraţilor Becali, cu care respectivul ­n-a avut nici o prietenie! Important e însă să scorneşti şi să calomniezi deoarece lumea reţine ceva. Măcar puţin, dar reţine.

Contracandidaţii ex-căpitanului Barcelonei caută să strîngă cît mai multe voturi încît să-l împiedice pe favorit să obţină majoritatea, ju­mătate plus unul din cele 240 de voturi, cifră neconfirmată însă oficial, încă din turul 1. Cu alte cuvinte, încearcă să împingă alegerile în turul 2, în care ei, uniţi, să meargă pe una şi aceeaşi mînă. Clar, scopul lor e mai întîi blocarea şi apoi înfrîngerea lui Popescu.

Regizorul acestei piese ar fi chiar Dumitru Dragomir. Rănit în orgoliu şi la buzunar de mazi­li­rea de la LPF, acesta trage sforile din umbră. El e păpuşarul care-şi joacă ultima şan­să de a reveni în prim-plan.

Transfor­mat din admiratorul lui Mircea Sandu în contestatarul acestuia, Dragomir ­i-a imputat de­unăzi Naşului că “a făcut un abuz în serviciu incalificabil” trecînd de partea lui Popescu. Şi mai dur, sub centură, l-a atacat însă pe Gică Popescu, despre care a afirmat, scăpînd caii în lucernă, că ar fi primit comision spre a mijloci turneul, contra­mandat ulterior, pe care “naţionala” tricoloră urma să-l întreprindă în America de Sud. “Sînt la mijloc 100.000 – 200.000 de euro! Sigur a luat şpagă, aşa spun gurile rele, nu eu!”, a sărit cu gura Dragomir.

Interpretînd acum rolul rebelului care s-ar fi certat permanent cu Sandu, cînd asculta orbeşte de cuvîntul acestuia, Dragomir bate cîmpii şi jigneşte. Hai să judecăm ce mare afacere ar fi realizat federaţiile din Uruguay şi din Chile, cu echipe calificate la Mondiale, nu ca a României, pentru a-şi permite să ofere sute de mii de euro unui eventual interme­diar?! Cum Popescu doar i-a pus în legătură pe cei de la FRF cu un impresar olandez, e aberant să-ţi închipui că a luat vreun ban, iar s-o declari echivalează cu un risc nebunesc. În locul lui Gică, ­l-aş acţiona în judecată pe Dragomir şi i-aş cere să producă dovezi. Sigur că n-ar avea de unde le scoate.