Casa de nebuni

Întors din concediu mai repede din pricina decesului tatălui meu, dispărut la venerabila vîrstă de 94 de ani, am găsit aici aceeași atmosferă de tristă veselie ori, dacă preferați, de veselă tristețe. Cu precădere la vîrful lui, fotbalul românesc sugerează […]

Întors din concediu mai repede din pricina decesului tatălui meu, dispărut la venerabila vîrstă de 94 de ani, am găsit aici aceeași atmosferă de tristă veselie ori, dacă preferați, de veselă tristețe. Cu precădere la vîrful lui, fotbalul românesc sugerează o casă de nebuni, aduce cu un ospiciu.

De pildă, deranjat că FRF l-a numit șef peste el pe Iordănescu, deși mai degrabă pe hîrtie, Pițurcă refuză să converseze cu noul director tehnic! Nu-i răspunde la telefon, pare supărat pe toată lumea, dar și pe el însuși, ceea ce e absurd și păgubitor!

Regret s-o spun, dar nu-i o atitudine de profesionist, ci una de amator. Pe de altă parte, ca să demonstreze cine are pîinea și cuțitul, Federația a confirmat peste capul selecționerului, sau se pregătește  s-o facă, “amicalele” cu Chile și cu  Uruguay, periplu neagreat de Pițurcă. Adversar al deplasărilor lungi, acesta consideră că, programat după terminarea campionatului intern, meciul din Uruguay ar urma să se dispute pe 30 mai, iar cel din Chile pe 4 iunie, turneul sud-american ar obosi și mai tare niște jucători oricum vlăguiți. Cu alte cuvinte, turneul ar încurca, n-ar ajuta!

Să convenim însă că decizia de a trimite echipa peste Ocean n-ar trebui luată fără acordul selecționerului, chiar dacă oferta privind partidele respective a parvenit prin intermediul lui Gică Popescu, probabil viitorul președinte al FRF. Într-o asemenea perspectivă, evident că oferta nu-i de neglijat. Dimpotrivă.

Războiul de la “națională” a depășit stadiul orgoliilor. S-a transformat într-unul al intereselor materiale, în joc aflîndu-se mulți bani, foarte mulți bani. Fiecare tabără, căci despre tabere vorbim, caută s-o impresioneze pe cealaltă. Să-i forțeze mîna și, arătîndu-i pisica, s-o determine să cedeze, să lase de la ea. La stilul lui Pițurcă, a cărui încăpățînare e proverbială, greu de anticipat însă că va bate vreodată în retragere și, la  o adică, se va mulțumi cu o parte, cu un procent, din suma stabilită de comun acord în cazul că va fi demis înainte de vara lui 2016.

Conform anturajului său, Pițurcă ar primi 1,3 milioane de euro ori, calculul federal diferă, nici jumătate din suma menționată, numai 600.000 de euro. Sigur e că tehnicianul, cum îl știm toți, nu va accepta nici măcar un cent mai puțin decît prevăd actele. De fapt, nimeni n-ar trebui să-l condamne că se agață de banii ce i se cuvin și că pretinde respectarea a ceea ce s-a semnat. În locul lui, noi am proceda altfel?

Rezultă că lucrurile nu mai pot continua așa. Întrucît “naționala” nu-i de gumilastic ca fiecare să tragă de ea cum i se năzare, e datoria lui Mircea Sandu, încă în funcție, să pună urgent piciorul în prag. Trebuie să-l convingă pe Pițurcă să iasă din muțenie și să colaboreze de voie, de nevoie cu Iordănescu ori să-i achite actualului selecționer clauza din contract și să-l destituie. Nu-i de așteptat pînă cînd Gică Popescu va cîștiga ori nu alegerile. Pe lîngă variantele de mai sus, o a treia nu există.