Cînd ești al doilea, nu mai ești nimic!

Acesta fiind ultimul text pe 2013, am decis să înlocuiesc obișnuitul editorial cu fragmente din cartea jurnalistului sportiv francez Arnaud Ramsay, volum intitulat “Perles de foot”, “Perlele fotbalului”. Dacă unele dintre maximele de mai jos vă vor amuza, probabil că […]

Acesta fiind ultimul text pe 2013, am decis să înlocuiesc obișnuitul editorial cu fragmente din cartea jurnalistului sportiv francez Arnaud Ramsay, volum intitulat “Perles de foot”, “Perlele fotbalului”. Dacă unele dintre maximele de mai jos vă vor amuza, probabil că altele vă vor pune pe gînduri, vă vor îndemna să reflectați. Împreună, vă vor înlesni să vă mișcați mai ușor în lumea de poveste a balonului rotund.

Pele despre el și despre alții: “M-am născut pentru fotbal așa cum Beethoven s-a născut pentru muzică” și “Maradona e acel mare jucător care nu lovește prea bine mingea cu piciorul drept și nu marchează niciodată cu capul. Singura dată cînd a marcat gol cu capul a făcut-o cu mîna!”. Și mai elocvent, “pe Maradona nu l-aș lua în mașină nici dacă l-aș întîlni într-o zi ploioasă!”. La rîndu-i însă, actualul șef al UEFA, Michel Platini, l-a ridicat mereu în slăvi pe argentinian: “Ce făcea Zidane cu mingea, Maradona făcea cu o portocală!”.

De la El Pibe d’Oro citire: “Dacă intri în careul de 16 metri și nu tragi la poartă e ca și cum ai dansa cu sora ta”. În altă ordine de idei, “Ronaldo nu va atinge niciodată nivelul lui Messi. Messi dă gol și se bucură. Ronaldo se oprește de parcă ar vinde publicitate pentru un șampon, iată diferența”.

Ascultîndu-l pe Sir Alex Ferguson: “Inzaghi s-a născut în ofsaid”, iar “David Beckham e englezul care lovește cel mai curat balonul nu pentru că posedă un har divin, ci pentru că muncește cu o sîrguință care i-ar lăsa pe toți ceilalți cu gura căscată”.

Eric Cantona despre unul dintre foștii selecționeri ai “cocoșilor”: “Cred că Domenech e cel mai nul antrenor francez de la Ludovic al XVI-lea încoace”. Ex-portarul “naționalei” Camerunului, Joseph-Antoine Bell, avertiza că “în ziua în care Thierry Henry nu va mai marca goluri, spectatorii vor observa că e negru”.

Altminteri, unicul român citat în carte, Adrian Mutu, a ținut să se apere că “nu sînt un drogat. Unica rațiune pentru care am luat ce-am luat a fost pentru a-mi ameliora performanțele sexuale”.

Vă invit să rîdem, amar însă, cu George Best, unul dintre cei mai mari risipitori din istoria fotbalului: “În 1969, am rupt-o cu femeile și cu alcoolul. Am trăit cele mai grele 20 de minute din viață!”. Mai departe, “Aveam o casă pe malul mării, dar pentru a ajunge la plajă era de trecut prin fața unui bar. Din pricina lui n-am vă zut marea niciodată”. Și un exercițiu de sinceritate cu același autor: “Am băgat o grămadă de bani în băutură, în fete și în mașini de sport. Restul banilor i-am cheltuit!”

În sfîrșit, sărind de la una la alta, “Eu sînt un Ferrari, iar tu mă conduci ca pe un Fiat!” (Ibrahimovici către Guardiola), “Oricare echipă a mea are jucători de clasă mondială și, scuzați aroganța, un antrenor excepțional” (Mourinho), “Cu tot respectul datorat femeilor, fotbalul rămîne cel mai frumos lucru de pe lume” (Slaven Bilici, fostul selecționer al Croației), “Mingea e ca o femeie, îi place să fie mîngîiată” (din nou Cantona), “Problema nu-s ceilalți, problema sînt chiar eu” (Balotelli) și “Cînd ești primul, ești primul. Cînd ești al doilea, nu mai ești nimic!” (Bill Shankly, managerul lui Liverpool între 1959 și 1974).

Cu asta, vă spun la revedere pe 2013 și vă urez un An Nou fericit, sănătate, liniște și curaj. Pînă ne vom reîntîlni în acest colț de pagină, spre jumătatea lunii ianua rie 2014, vă doresc tuturor să vă meargă cît mai bine! La mulți ani!