Decizie grea: cu Mutu sau fără la baraj?

Mărturisesc că m-a mirat rezultatul anchetei GSP privind eventuala reîntoarcere a lui Adi Mutu la “națională”. Mă așteptam ca el să fie pozitiv, dar nu în proporție de 62 la sută, una deloc mică în contextul în care vedeta de […]

Mărturisesc că m-a mirat rezultatul anchetei GSP privind eventuala reîntoarcere a lui Adi Mutu la “națională”. Mă așteptam ca el să fie pozitiv, dar nu în proporție de 62 la sută, una deloc mică în contextul în care vedeta de la Ajaccio își caută și nu-și găsește forma de odinioară. Deși printre remarcații ultimului meci din Ligue 1, cînd a prins 55 de minute în eșecul de 0-1 cu Nantes, Mutu continuă să rămînă dator. Nu-i nici conducătorul de joc, nici golgeterul visat de suporterii corsicani și, cu atît mai puțin, de cei ai echipei României.

Și totuși, 11.353 de internauți din 18.311 care s-au exprimat pe site-ul ziarului l-ar chema pe Mutu pentru barajul cu Grecia. Mulți, repet, surprinzător de mulți ținînd cont că ex-Briliantul n-a izbutit să marcheze nici măcar un gol pe parcursul celor 10 etape scurse din actuala stagiune. Ca atare, e dificil de răspuns la întrebarea de ce publicul larg îi sugerează lui Pițurcă să-l convoace din nou pe Mutu. Simplistă, explicația unuia cum că “e nevoie de experiența și de șmecheria lui” provoacă, dar nu închide discuția.

Poate mai corect e să spunem că într-o situație excepțională precum barajul cu Grecia, situație limită, merită încercată orice variantă, cuvîntul de ordine fiind tradiționalul îndemn patriotic, acceptați alăturarea, totul pentru front, totul pentru victorie Un fel de, mai acceptați o dată?, scopul scuză mijloacele, ba le și justifică.

În clipa de față, cînd Mutu insistă să fie primit înapoi și pare dispus să-i telefoneze selecționerului și să-l roage, mingea se găsește, evident, în terenul lui Pițurcă. După ce jucătorul i-a făcut destule figuri, unele mai urîte ca altele, antrenorului i-a venit apa la moară. De presupus că Pițurcă poate ierta, dar poate el și uita așa repede? În fond, ce garanții oferă capriciosul Mutu că, readus printre “tricolori”, nu va ieși iarăși în decor? Că nu-și va da iarăși în petic? Oare se va împăca el, cum se pisicește acum, cu statutul de rezervă ori va bate din picior să fie titularizat?!

Personal, sper că viața l-a maturizat pe Mutu și că, ajuns în pragul a 35 de ani, va evita să repete greșelile trecutului. Pe de altă parte, mi-e teamă că vorbim despre același tip imprevizibil, gata de zboruri îndrăznețe, dar și de prăbușiri jalnice.

Cît îl cunosc pe Pițurcă, cred că nu s-ar sfii să-și calce pe orgoliu și să apeleze la Mutu în cazul în care ar considera că prezența acestuia servește “naționalei”, interesului ei. Ca selecționerul să ajungă la o asemenea concluzie, s-ar cuveni însă ca Mutu, condiție sine qua non, să-l convingă că e neapărată nevoie de el, că e indispensabil.

Pentru a demonstra asta, îi stau la dispoziție partidele de campionat cu  Valenciennes și Toulouse, plus una din Cupa Ligii cu Bastia, asta după ce, ușor accidentat, a ratat deplasarea de azi de la Guingamp. Mingea e la Pițurcă, dar și la Mutu.