N-am datoria s-o iubesc pe Steaua!

Mărturisesc că m-au surprins huiduielile susţinătorilor roş-albaştri după acest 1-1 de marţi, pe undeva chiar m-au intrigat. Asta deoarece consider că, exceptînd a doua jumătate a primei reprize, interval în care aproape că s-a sufocat, trupa din Ghencea n-a jucat […]

Mărturisesc că m-au surprins huiduielile susţinătorilor roş-albaştri după acest 1-1 de marţi, pe undeva chiar m-au intrigat. Asta deoarece consider că, exceptînd a doua jumătate a primei reprize, interval în care aproape că s-a sufocat, trupa din Ghencea n-a jucat rău. A avut atitudine, plusuri şi minusuri, noroc şi ghinion, a avut de toate. Înainte de orice însă, a vrut şi  a luptat. Poate n-a meritat egalul, căci Basel s-a dovedit un pic mai bună, la mustaţă, dar a transpirat pentru el şi s-a chinuit.

Probabil că diferenţa de optică a plecat de  la distanţa dintre aşteptările mele şi ale celorlalţi. Personal, avertizat că Baselul care a bătut Chelsea la Londra o întîlneşte pe Steaua zdrobită de aceeaşi Chelsea la Bucureşti, nu mi-am făcut cine ştie ce iluzii. Ştiind că site-ul financiar transfermarkt o credita pe campioana Elveţiei cu o valoare de piaţă cu 8 milioane de euro peste cota campioanei României, Basel aflîndu-se în avans şi la capitolul buget, de ce să fi sperat foarte mult, foarte departe? Patriotismul nu constă în re-fuzul lucidităţii, nu înseamnă să fii picat din Lună.

În consecinţă, Basel trebuie socotită favorită şi pentru retur, iar cine îşi imaginează altceva se îmbată cu apă rece. Din care motiv nici nu va fi greu pe St. Jakob-Park peste două săptămîni, ci va fi extrem de greu, infernal. Steaua ar trebui să prindă o seară magică, de excepţie, ca să nu iasă definitiv din cursa europeană.

Căutînd să explic reacţia celor care şi-au fluierat favoriţii marţi seara, o pun pe seama senzaţiei că s-au simţit înşelaţi de făgăduielile şefilor cum că, în sfîrşit, echipa va confirma în grupele C1. Că va rupe norii. Corect, în raport cu ce li s-a promis, li s-a oferit puţin, de aici şi impresia c-au fost păcăliţi. Mai ales pe Reghecampf l-a luat gura pe dinainte, dar tinereţea şi lipsa de experienţă îl scuză.

În fond, marcînd cel dintîi gol din actuala stagiune de Champions League, Steaua a obţinut un punct pe baza căruia poate construi şi spera. Nu-i formidabil, însă trebuie remarcat, nu dispreţuit.

Îmi mai permit o lămurire pentru a le răspunde internauţilor care-mi reproşează că azi o îngrop pe Steaua şi mîine o ridic în slăvi, cu fiecare prilej, evident, fără să posed suficiente argumente!  Să fie clar şi definitiv, am dreptul s-o analizez pe Steaua, s-o cîntăresc şi s-o judec pentru că nu sînt suporter, sînt ziarist. Vor zice unii că fac teoria chibritului, dar nu strică să ne precizăm din cînd în cînd poziţiile.

Ca orice gazetar, sînt dator să casc ochii şi să fiu obiectiv cu Steaua sau cu oricare altă grupare, măcar să încerc, dar nu şi s-o iubesc. Iubirea faţă de o formaţie nu intră în fişa postului meu şi în nici a vreunui confrate.

Intră însă în a oricărui fan care, deşi pretinde că se respectă şi că respectă, a ajuns să înjure din ce în ce mai des şi să aplaude din ce în ce mai rar. Nefiind în regulă, asta n-ajută echipei de suflet. Dimpotrivă, o încurcă.