Oare vom reuși să facem scor cu andorrezii?

Sincer, nu cred că olandezii, deși calificați la CM 2014, se vor preda în fața ungurilor, a căror victorie diseară ar însemna clasarea băieților lui Egervari pe locul 2 în serie. Pe lîngă o valoare net superioară, batavii sînt oameni […]

Sincer, nu cred că olandezii, deși calificați la CM 2014, se vor preda în fața ungurilor, a căror victorie diseară ar însemna clasarea băieților lui Egervari pe locul 2 în serie. Pe lîngă o valoare net superioară, batavii sînt oameni de onoare și, alt argument, au un interes major să-i bată atît pe unguri, cît și marți, la Istanbul, pe turci. Altminteri, Van Persie et Comp. n-ar prinde urna capilor de serie la stabilirea grupelor turneului din Brazilia.

Și-ar mai fi ceva. Cum două dintre vedetele oranje evoluează în campionatul Semilunei, Sneijder la Galata și Kuyt la Fener, merită presupus că aceștia vor trage din răsputeri ca să-i mențină în cursă pe actualii lor coechipieri. Cu atît mai mult ar pica prost un eșec olandez pe teren propriu, ar fi de nedigerat. Ce se va întîmpla însă marți chiar e dificil de anticipat. Să trecem însă cu bine ziua de vineri și-apoi vom mai vedea. Nu degeaba se zice că meciul cel mai greu e cel care urmează.

Limpede că, în contextul respectiv, stăm la mîna rezultatelor, deci a altora. Dar să admitem că “tricolorii” depind și de ei înșiși. Asta în sensul în care, dacă Estonia va pierde pe linie, cum ar fi logic, iar Turcia va învinge Olanda într-o partidă ce se anunță de 1, x, 2, băieții lui Pițurcă sînt obligați să facă asemenea golaveraj cu Andorra și Estonia încît să-i devanseze pe “ieniceri”, care dețin acum un avans de 6 goluri, ei +7, noi +1. Să calculăm că, bătînd strîns Estonia și Olanda, ei ar urca la +10, de unde concluzia că noi ar trebui să marcăm vineri și marți cel puțin 9 goluri fără să primim vreunul. Recunoscînd că nu-i ușor, să gîndim că nici imposibil nu-i.

Din păcate, istoria nu prea ne servește la capitolul întîlnirilor cu parteneri slabi . Cu excepția unui 7-0 cu Liechtenstein din 1998, “naționala” cu Pițurcă pe bancă mai degrabă s-a chinuit: 2-0 în Luxemburg, 1-0 în Feroe și 1-0 în San Marino. Pe de altă parte, deși n-a înscris deloc în cele 8 meciuri din prezentele preliminarii și a încasat 24, Andorra s-a ținut destul de tare acasă: Ungaria a spulberat-o cu 5-0, dar Turcia și, ulterior, Olanda au învins-o cu numai 2-0! Totuși, dacă România i-a administrat un 4-0 lejer la București, n-ar șoca pe nimeni să mărească diferența la 7 sau 8 goluri pe stadionul comunal din Andorra la Vella, unde a întrecut-o în 2004 cu 5-1.

Cînd declara că adversarii din reprezentativa Principatului Andorra lucrează ospătari și paznici de noapte, Cornel Dinu exagera doar pe jumătate deoarece nu apare în lotul condus de Koldo Alvarez nici un paznic de noapte. Există însă barmani, studenți, mecanici auto și funcționari.

Adăugînd că starul formației, Oscar Sonejee, are 93 de selecții și 37 de ani, reiese că amatorii andorrezi (atenție, andorieni se numesc cei din Star Trek!) sînt lesne de bătut. Practic, ei nu joacă fotbal, se joacă de-a fotbalul. Se destind. Se distrează.
Important e însă cu cît vom cîștiga, la ce scor, iar Pițurcă ar trebui să știe mai bine decît noi cum să procedeze pentru a-și atinge scopul. Să sperăm că va găsi cea mai inspirată formulă de echipă, nu una, cum se aude dinspre Pirinei, fantezistă, cu Găman, cu Bucur și cu Keșeru, moment în care ar sări din schemă, pasămite, menajați pentru Estonia, Chiricheș, Tănase și Marica.

Oricum, de acord cu ideea că nu-i nevoie să folosești 3-4 atacanți dintr-o dată, numai vîrfuri, ca să înscrii des. Important e să ai marcatori, nu neapărat atacanți. Cum primei categorii îi aparțin, pe lîngă Marica, și Maxim, și Stancu, eventual și Torje, dacă Pițurcă se va opri, cum cred, la un închizător, Bourceanu, chiar sînt premise pentru un succes detașat. Baftă!